Gobekli Tepe, primul templu din lume? (2)

La 10 kilometri de Urfa, un oras antic din sud-estul Turciei, Klaus Schmidt a facut una dintre cele mai uimitoare descoperiri arheologice din vremea noastra: pietre masive sculptate (megaliti) vechi de aproximativ 11.000 de ani, lucrate si aranjate de oameni preistorici care nu foloseau inca unelte metalice. Locul se numeste Gobekli Tepe, in Turcia, iar arheologul german Klaus Schmidt, care a descoperit pentru prima oara aceste obiecte, este convins ca este locul celui mai vechi templu din lume.

 Joris Peters este arheozoolog la Universitatea Ludwig Maximilian din München, specializat in analiza ramasitelor animalelor si coleg in echipa lui Klaus Schmidt. Din 1998, el a examinat peste 100.000 de fragmente osoase descoperite la Gobekli Tepe, relata in 2008 Smithsonianmag.com.

 Peters a gasit adesea pe oasele de animale cercetate urme de taieturi, pesemne ca animalele de la care proveneau au fost taiate si apoi fripte. Oasele, sustine cercetatorul german „sunt cel mai bun indiciu pentru modul in care au trait oamenii care au creat Gobekli Tepe”. Peters a identificat zeci de mii de oase de gazela, care reprezinta mai mult de 60 la suta din totalul ramasitelor descoperite, dar si de alte animale vanate, cum ar fi mistreti, oi si cerbi rosii. El a descoperit, de asemenea, oase provenind de la mai multe specii de pasari, inclusiv vulturi, berze, rate si gaste.
 
 „Timp de un an, am analizat peste 15.000 de bucati de oase de animale, toate salbatice. Era destul de clar ca avem de-a face cu un sit de oameni primitivi vanatori-culegatori”, declara Peters. „Ramasitele abundente ale vanatului salbatic indica faptul ca oamenii care locuiau aici nu domesticisera inca animale sau nu se ocupau de cresterea lor”.

 Dar, afirmau Peters si Schmidt, constructorii lui Gobekli Tepe erau pe punctul de a face schimbari majore in modul de viata, si asta datorita faptului ca mediul in care traiau era unul extrem de ofertant, cu multe materii prime necesare  agriculturii.

 „Aveau oi salbatice care puteau fi domesticite, existau soiuri de cereale salbatice care puteau fi cultivate si oameni cu potential de a face aceste lucruri”, afirma Schmidt in articolul publicat de Smithsonianmag.com. De fapt, cercetarile efectuate in alte situri din regiune au aratat ca, pe parcursul a 1.000 de ani de la construirea lui Gobekli Tepe, colonistii au domesticit oi, bovine si porci. In plus, intr-un sat preistoric aflat la doar 35 de kilometri distanta, geneticienii au gasit dovezi ale celor mai vechi tulpini de grau cultivat din lume; datarea cu radiocarbon indi-ca faptul ca agricultura s-a dezvoltat acolo in urma cu aproximativ 10.500 de ani, adica la doar cinci secole dupa constructia lui Gobekli Tepe.

 Pentru Schmidt si altii, aceste noi descoperiri sugereaza o teorie inedita legata de nasterea civilizatiei. Oamenii de stiinta au crezut mult timp ca numai dupa ce oamenii au invatat sa cultive si sa traiasca in comunitati stabilite, au avut timp, organizare si resurse pentru a construi temple si a forma structuri sociale complicate. Dar Schmidt sustine o teorie contrara: efortul extins si coordonat de a construi monoliti a pus literalmente bazele dezvoltarii societatilor complexe.

 Vastitatea constructiilor de la Gobekli Tepe intareste acest punct de vedere. Schmidt spune ca „monumentele nu ar fi putut fi construite de trupe razlete de vanatori-culegatori. Pentru a sculpta, ridica si ingropa inele de stalpi de piatra de sapte tone ar fi fost necesari sute de muncitori, toti avand nevoie sa fie hraniti si adapostiti”. De aici si eventuala aparitie a comunitatilor stabilite in zona in urma cu aproximativ 10.000 de ani.

 „Acest lucru arata ca schimbarile socioculturale sunt pe primul loc, agricultura vine mai tarziu”, declara arheologul Ian Hodder de la Universitatea Stanford, care a excavat la Catalhoyuk, o asezare preistorica aflata la 500 de mile de Gobekli Tepe. „Aceasta zona se afla la originea primelor societati neolitice complexe.”

 De ce a fost atat de important pentru acei oameni primitivi sa se adune pentru a construi si apoi de a ingropa inelele de piatra?

 Prapastia care ne desparte de constructorii lui Gobekli Tepe este aproape de neimaginat. Intr-adevar, desi megalitii sunt acolo, contin basoreliefuri, ei nu pot vorbi, sunt dintr-o alta lume, pe care nu o putem intelege, prea indepartata. Nu exista surse care sa explice ce ar putea insemna acele simboluri. Schmidt este de acord. „Suntem cu 6.000 de ani inainte de inventarea scrisului”, admite cercetatorul.

 „Este un spatiu mare de timp intre Gobekli Tepe si tablitele sumeriene de lut (gravate in 3300 i.e.n.) decat de la Sumer pana in prezent”, recunostea si Gary Rollefson, arheolog la Whitman College din Walla Walla, Washington, care este familiarizat cu opera lui Schmidt. „Incercarea de a descoperi simboluri din contextul preistoric este un exercitiu de inutilitate”.

 Si cu toate acestea, arheologii au teoriile lor, dovada, probabil, a imboldului uman irezistibil de a explica inexplicabilul. Lipsa surprinzatoare de dovezi care sa sustina teoria ca oamenii chiar au trait acolo, spun cercetatorii, este un argument impotriva ideii utilizarii acestui loc ca o asezare stabila sau chiar un loc in care, de exemplu, liderii clanurilor s-au adunat. Hodder este fascinat de faptul ca sculpturile de la  Gobekli Tepe nu sunt dominate de animale de prada comestibila precum cerbii si vitele, ci de creaturi amenintatoare, cum ar fi leii, paianjenii, serpii si scorpionii.

 „Este o lume infricosatoare, fantastica, de fiare urate”, comenta Hodder. In timp ce societatile ulterioare erau mai preo-cupate de agricultura si fertilitate”, sugera el, „poate ca acesti vanatori incercau sa-si infranga temerile construind acest complex, care este la o distanta convenabila de locul in care locuiau”.

 Danielle Stordeur, arheolog la Centrul National de Cercetari Stiintifice din Franta, sublinia semnificatia sculpturilor reprezentand vulturi. Unele culturi stravechi au crezut mult timp ca pasarile care zboara la mari inaltimi transporta carnea mortilor pana la ceruri. Stordeur a gasit simboluri similare in situri din aceeasi epoca cu Gobekli Tepe la doar 50 de mile distanta, in Siria. „E vorba despre aceeasi cultura”, afirma ea, „toate simbolurile cele mai importante sunt aceleasi”.

 La randul sau, Schmidt este sigur ca secretul se afla chiar sub picioarele sale. De-a lungul anilor, echipa sa a gasit fragmente de oase umane in straturile de pamant care au umplut complexul. Analiza profunda a straturilor a aratat ca fundatia inelelor este realizata din calcar intarit. Schmidt pariaza ca sub aceste etaje va gasi adevaratul scop al structurilor: un loc de odihna finala pentru o societate de vanatori.

 Este posibil, concluziona Schmidt, ca locul sa fi fost un loc de inmormantare sau centrul unui cult al mortii, mortii asezati pe deal printre zeii stilizati si spiritele vietii de apoi. Daca e asa, constructia dealului tuguiat Gobekli Tepe nu a fost intamplatoare, spune cercetatorul: „De aici, mortii au o priveliste ideala, visul unui vanator”.

GEORGE CUSNARENCU