|
La inceputul secolului XX, când tinerii actori soseau la Hollywood sperând sa dea lovitura si sa devina vedete de cinema, semnând contracte cu marile studiouri de aici, ei nu stiau, de cele mai multe ori, ca gloria implica un primejdios „pact cu diavolul”.
Un pact prin care practic isi vindeau viata personala mogulilor din lumea celei de-a saptea arte si acceptau sa se supuna regulilor lor, care astazi ni se par de-a dreptul absurde. Studiourile aveau dreptul sa anuleze contractul unui actor „din motive de moralitate”. Actorii erau uneori obligati sa-si schimbe numele O multime de vedete de cinema aleg sa-si schimbe numele, din ratiuni comerciale. Jennifer Aniston (Jennifer Linn Anastassakis) si Olivia Wilde (Olivia Cockburn) sunt doar câteva exemple contemporane. Acelasi lucru se intâmpla si pe vremuri, doar ca nu actorii erau cei care isi alegeau numele, ci producatorii le impuneau ce nume sa poarte! De pilda, Cary Grant a trebuit sa adopte acest nume – in acte il chema Archibald Leach – pentru ca sefii de la Paramount Pictures au insistat ca el trebuie sa primeasca o noua identitate, mai americana, numele lui (si in special prenumele) fiind... prea britanice. Dar poate cea mai celebra schimbare de nume a fost cea a unei tinere starlete, Lucille Fay LeSueur. Studiourile MGM au vrut sa implice si publicul in alegere, asa ca au promis 1.000 de dolari celui care va gasi cel mai potrivit nume. Invingator a fost un domn care a propus numele „Joan Craword”, pe care viitoarea mare actrita nu l-a suferit, dupa propriile-i marturisiri, niciodata, intrucât o facea sa se gândeasca la „crawfish” (langusta, in limba engleza). Actorii nu puteau refuza roluri Odata ce un actor ori o actrita semnau un contract cu un studio, ei puteau fi siguri ca vor ajunge celebri, dar la fel de siguri ca vor deveni un fel de sclavi milionari. Pentru ca producatorii dictau in ce filme trebuiau sa joace si ce filme erau de evitat. Când actrita Bette Davis s-a revoltat impotriva acestui sistem, niciun mogul de la Hollywood nu a mai dorit sa o angajeze, iar actrita a fost nevoita sa plece in Anglia, unde a jucat multi ani, pâna când producatorii americani au revenit la sentimente mai bune. Mariajele de la Hollywood erau decise de producatori Daca pe marele ecran idilele erau stralucitoare, in viata de toate zilele mogulii de la Hollywood erau cei care decideau cine si când se poate casatori. In timp ce au incurajat idila dintre Mickey Rooney si Judy Garland (chiar daca actorul a marturisit ca nu a considerat-o pe micuta July decât ca o prietena), producatorii au facut tot posibilul sa bage bete in roate cuplului Kim Novak – Sammy Davis Jr. Când s-a zvonit ca ei urmeaza totusi sa se casatoreasca, actorul si cântaretul de culoare a inceput sa primeasca amenintari, inclusiv din partea producatorului Harry Cohn, care l-a avertizat: „O sa-ti rup picioarele daca nu te insori cu o femeie neagra”. Ca atare, Davis a intrerupt imediat idila. Actritele, fortate sa slabeasca Mogulii de la Hollywood erau obsedati de greutatea vedetelor feminine, ajungându-se la abuzuri de-a dreptul abominabile. De pilda, la doar 15 ani, copilul-minune al cetatii filmului, Judy Garland, a fost obligata sa slabeasca, pentru a nu parea „prea matura”, fiind hranita exclusiv cu supa de pui si cafea neagra. Totodata, producatorii au obligat-o sa ia pastile de slabit si sa fumeze trei pachete de tigari pe zi, pentru a-i „taia” apetitul. Abia venita la Hollywood, dupa ce cucerise Europa, Greta Garbo, „Sfinxul suedez” a avut oroarea sa fie pusa la cura de slabire fortata, pentru ca, asa cum i-a spus transant producatorul Louis B. Mayer, „in America nu ne plac femeile grase”. Actrita a mâncat doar spanac fiert timp de trei saptamâni, pâna a fost pe placul lui Mayer si si-a pastrat aceeasi dieta drastica pe parcursul intregii sale cariere. De asemenea, si Marlene Dietrich a fost obligata, prin contract, sa slabeasca 8 kg pentru a putea juca in filmul „Ingerul albastru”. GABRIEL TUDOR
|
BLITZ 
