In atentia parintilor responsabili:

Vârsta adolescentei pare a fi una relativ privilegiata in privinta eventualelor probleme de sanatate ce pot produce neplaceri pe termen foarte lung, dar din pacate lucrurile stau altfel.

 Scolioza la persoanele din aceasta categorie de vârsta nu e o problema de data recenta, insa trebuie tratata cu toata seriozitatea, in primul rând de parinti, care pot constata primii ca este ceva in neregula cu copiii lor.

 Semnale de alarma. Sa spunem ca nu foarte frecvent parintele isi observa fiica/fiul cu torsul gol. Ar trebui totusi sa cunoasca indiciile si simptomele ingrijoratoare. Un umar mai ridicat decât celalalt, o usoara proeminenta in partea superioara a spinarii (nu situata central, ci de o parte sau de cealalta a coloanei vertebrale) ori chiar un sold asimetric ce da impresia ca „iese” in exterior, in comparatie cu celalalt – acestea sunt principalele elemente vizibile care pot semnala o scolioza.

 Persoanele cu aceasta afectiune au coloana vertebrala intr-o forma ce poate fi comparata cu aceea a unei scari in spirala: vertebrele sunt rasucite in jurul axei lor, intr-o miscare de rotatie, iar in functie de unghiul acesteia vorbim despre o forma mai usoara ori mai severa a bolii.

 Daca rotatia vertebrelor se produce in partea de sus a spatelui, coastele pot fi ridicate fata de pozitia naturala, anomalie ce formeaza o cocoasa pe una dintre laturile coloanei. Daca localizarea este mai jos, muschii exteriori vertebrelor, fiind mai ridicati, provoaca asimetria soldurilor.

 Cauze necunoscute. Informarea si actiunea la timp reprezinta strategia si arma cea mai importanta, in orice patologie. In cazul de fata, se adauga comunicarea si colaborarea efectiva dintre parinte si adolescentul cu probleme. Trebuie facuta diferenta dintre boala in sine si o asa-numita atitudine scoliotica, si ea un pericol la adresa sanatatii, manifestata prin desenarea de catre coloana a unei curburi in forma literei C.

 Totusi, vertebrele nu au efectuat o rotatie si adolescentul nu prezinta nici cocoasa, nici proeminenta soldului. Atitudinea e provocata de o diferenta de lungime a picioarelor; in consecinta, bazinul este dezechilibrat, fapt repercutat pe coloana, mai sus.

 De retinut ca atitudinea scoliotica nu are nimic in comun cu scolioza si nici nu constituie o premisa a aparitiei acesteia. Aceasta din urma poate fi, in cazuri rare, consecinta unei maladii ca malformatia vertebrala, anumite miopatii, probleme neurologice etc.

 Insa in circa 80% din cazuri ea nu are cauze identificate. Parintii nu trebuie totusi sa fie convinsi de aceasta, dar nici sa intre in panica: purtatul sacului de scoala pe un singur umar sau pozitia aplecat deasupra tastaturii nu le provoaca adolescentilor o scolioza, conform spuselor medicilor specialisti.

 Un element relativ linistitor ar fi acela ca rareori scolioza se declanseaza in adolescenta, ea având de obicei originea in copilarie sau la pubertate; nu neaparat cu o cursivitate de la o categorie de vârsta la cealalta. Fenomenul dezvoltarii fizice mai rapide la adolescenti poate favoriza si evolutia bolii, dar nu reprezinta o cauza in sine, mai ales ca in general nu e insotita de durere.

 Daca totusi aceasta apare in zona osoasa si e insotita de dificultati de miscare (de pilda, la aplecarea in fata), se suspecteaza o scolioza, ce poate provoca contracturi musculare dureroase ale spatelui. Cu cât apare mai târziu, exista cu atât mai putine riscuri de a evolua, proces care nu se desfasoara dupa ce cresterea fizica s-a incheiat. Cu toata vigilenta parintilor si profesionalismul medicilor, diagnosticarea certa a scoliozei se realizeaza pe baza radiografiei coloanei vertebrale din fata si din profil. In functie de anumite criterii (vârsta, talie, maturitatea osoasa, prezenta parului in zonele subaxilare si pubiana, menstruatia la fete etc.), ortopedul poate evalua procentul de crestere ulterioara a adolescentului si deci gradul de risc in evolutia scoliozei.

 Tratamentul bolii aparute la inceputul pubertatii se poate face prin purtarea unui corset recomandat de medic, element ce nu va indrepta rotatia vertebrelor, dar va evita agravarea. Nu este usor pentru pacient, in special atunci când situatia poate fi expusa ziua in fata colegilor, astfel ca se recomanda corsetul special pentru noapte.

 Totusi, spre sfârsitul pubertatii, nu se impune aceasta masura. Pe de alta parte, in toate cazurile, ar trebui ca adolescentul sa practice un sport, indiferent care, astfel incât sa isi intretina si sa isi intareasca muschii spatelui. Si mai avantajos ar fi accesul la un kinetoterapeut, care sa-l invete pe pacient miscarile si posturile de protectie a spinarii, precum si de tratare a eventualelor contracturi.

 Solutia chirurgicala se recomanda rareori pentru adolescenti si numai atunci când deformarea trunchiului este foarte puternica, deci inestetica si de regula dureroasa. Iar aceasta – trebuie stiut – presupune implantarea de tije, cârlige si suruburi, fiind o interventie dificila.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU