Parfumurile – o istorie înmiresmata

Cândva produse pe care doar cei foarte bogati si le puteau permite, parfumurile au intrat, începând cu secolul XX, în „recuzita” majoritatii oamenilor. Cunoscute si apreciate de mii de ani, parfumurile au o istorie îndelungata, iar în rândurile urmatoare va invitam sa descoperim împreuna câteva fapte din aceasta istorie, precum si unele curiozitati.

 – Prima utilizare consemnata a parfumurilor provine din Egiptul Antic. Dar aici parfumurile nu erau aplicate pe piele, ci arse în recipiente speciale, în scopuri de divinatie sau pentru ca rugaciunile sa ajunga mai usor la zei!

 – Cea mai veche fabrica de parfumuri a fost scoasa la iveala în urma unor sapaturi arheologice efectuate în 2004 în Cipru. Ea data de acum 4.000 de ani, din Epoca Bronzului si se întindea pe o suprafata de 4.000 metri patrati.

 – În timpul dinastiei chineze Qing (1644-1912), împaratii purtau permanent asupra lor o „punga parfumata”, plina cu ierburi aromatice.

 – Tot vechii egipteni considerau ca parfumurile sunt „sudoarea zeilor” si aveau chiar un zeu al parfumurilor, numit Nefertem, reprezentat ca purtând pe cap o cununa din nuferi – un ingredient comun pentru parfumurile din acea epoca.

 – În Evul Mediu, oamenii credeau ca Ciuma Neagra, care a facut ravagii în Europa la jumatatea secolului XIII, se raspândea prin aer din cauza mirosului neplacut pe care-l degajau buboanele de ciuma. Ca atare, pentru a contracara acest miros, oamenii bogati au început sa foloseasca din abundenta parfumuri – evident, fara niciun rezultat benefic.

 – Cea care a introdus practic parfumurile în Anglia a fost regina Elisabeta I. Aceasta era foarte sensibila la mirosurile neplacute si comanda sute de sticlute de parfumuri italienesti si frantuzesti, poruncind ca încaperile palatului regal sa fie permanent stropite cu parfum. Mai mult, un curtean era special însarcinat sa stropeasca si locurile publice vizitate de regina cu parfum!

 – Primul parfumier al carui nume a fost consemnat a fost o femeie pe nume Tapputi, care a trait acum circa patru milenii în vechiul Babilon. Ea distila flori, uleiuri si alte componente aromatice, le filtra si le depozita în recipiente din lut ars.

 – Prima reteta cunoscuta a unui parfum provine din 1370. Este vorba de asa-numita „apa de Ungaria”, folosita de regina Elisabeta a acestei tari si continând uleiuri de lamâie, portocala, cimbru si rozmarin.

 – Primul recipient de sticla special creat pentru parfumuri a fost realizat în 1765 de fabrica Baccarat, în Franta.

 – Franta, una dintre cele mai mari producatoare de parfumuri din lume, are nu doar biblioteci, ci si... o parfumoteca. Este vorba despre un depozit oficial de parfumuri, unde toti producatorii din domeniu sunt obligati sa trimita flacoane de fiecare data când lanseaza un parfum nou.

 – „Zen” este denumirea unui parfum realizat dintr-un trandafir transportat în spatiu, timp de zece zile, la bordul navetei NASA, Discovery.

 – Ingredientele unui flacon de parfum „de firma” costa între 1,20 si 1,50 de dolari. Prin urmare, lichidul dintr-o sticla de parfum care se vinde cu 150 de dolari costa mai putin de 1% din valoarea ei totala.

 – Parfumurile se aplica în special pe gât si pe încheieturile mâinilor deoa-rece aici exista asa-numitele „puncte de puls”, care vor încalzi parfumul, eliberându-i continuu mireasma.

 – În 2012, lantul alimentar Pizza Hut a lansat o editie limitata de parfum, care mirosea a aluat proaspat. Au fost produse doar 110 flacoane în forma de cutii de pizza, care au fost oferite fanilor printr-o tragere la sorti desfasurata pe Facebook.

 – Regele francez Ludovic al XV-lea era un iubitor de parfumuri atât de împatimit încât consuma zilnic o sticluta de parfum, aplicând-o pe corp, pe haine, dar si pe... mobila!

 – Profitând de faptul ca felinele mari sunt foarte atrase de parfumuri, autoritatile din India au folosit în anul 2018 un flacon cu parfumul „Obsession” de la Calvin Klein pentru a ademeni un tigru care facea ravagii prin satele din sudul tarii, reusind în cele din urma sa captureze temutul animal salbatic.

 – Cea mai scumpa reclama a unui parfum s-a facut pentru celebrul „Chanel Nº5”. Costurile totale au depasit 33 de milioane de dolari!

 – Faimosul parfumier francez Jean Carles, care a creat parfumuri precum „Miss Dior” si-a asigurat nasul pentru suma de un milion de dolari.

 – Multe parfumuri cu miros de iasomie sunt produse nu din aceasta floare, ci dintr-un material sintetic, numit Indole si extras din gudron.

 – Cel mai scump parfum din lume este „Imperial Majesty” de la Clive Christian. Un recipient de 500 ml costa 215.000 de dolari. De fapt, parfumul este livrat într-o sticla de cristal cu un guler de aur de 18 carate si un diamant de cinci carate.

 – Cel mai vechi parfum fabricat înca este „Kölnisch Wasser”, a carui productie a fost începuta în 1709 de catre parfumierul Johann Maria Farina, în Germania. Parfumul are în compozitie uleiuri de portocala, lavanda si neroli. Si în Franta exista companii producatoare de parfumuri seculare, înfiintate în secolul XVIII: Guerlain, Molinard si Bourjois.

 – În Antichitate, cele mai apreciate parfumuri erau cele cu proprietati afrodisiace. Se spune ca regina Cleopatra folosea un parfum de iasomie, spre a stârni simturile generalului roman Marcus Antonius; alte parfumuri afrodisiace erau cele extrase din ghimbir, ylang-ylang, mosc si vanilie.

 – Parfumeria moderna a început la finele secolului XIX, odata cu utilizarea primelor produse sintetice, bazate pe descoperirile chimiei organice si combinate cu produse naturale.

 – Primele parfumuri realizate cu produse sintetice au fost Fougere Royale, de la Houbigant (1884) si Jicky, de la Guerlain (1889) – acesta fiind considerat si primul parfum modern, pe baza de vanilina.

 – Parintele parfumeriei moderne este considerat François Coty, care a inventat noi tehnici de extractie a solventilor volatili, recreând mirosurile unor substante naturale.

 – Denumirea initiala a „apei de colonie”, produsa la Köln în secolul XVIII, era „Aqua Admirabilis” („apa minunata”) si ea se vindea nu ca parfum, ci ca medicament miraculos. Abia mult mai târziu, ea a fost produsa si ca parfum, sub denumirea... „4711” – adica numarul cladirii din orasul german în care era fabricata.

 – Desi parfumurile nu au un termen de valabilitate strict, ele îsi pot pierde proprietatile si nuantele daca sunt depozitate incorect – expuse la soare, surse de caldura sau temperaturi foarte scazute. De aceea, se recomanda ca un flacon de parfum sa fie folosit timp de cel mult cinci ani. În general, parfumurile cu arome orientale, mai grele, au tendinta de a fi mai „durabile”.

GABRIEL TUDOR