|
S-a stins de curând, la venerabila vârsta de 94 de ani si dupa o prodigioasa cariera artistica, Sidney Poitier, actor simbol al generatiei de aur a Hollywoodului, un luptator pentru dreptate si adevar, pentru justitie sociala si egalitate in drepturi, care s-a impus, printr-un talent absolut unic, chiar si intr-o America dominata inca de rasism.
De origini umile, actorul a trebuit sa depaseasca piedici uriase pentru a-si dovedi maiestria artistica si, in ciuda dificultatilor si a prejudecatilor cu care s-a confruntat, a iesit triumfator din toate incercarile vietii. Sa ne reamintim astazi, prin câteva scurte insemnari biografice, de personalitatea celui care a fost primul actor de culoare rasplatit cu premiul Oscar. S-a nascut pe 20 februarie 1927 la Miami, Florida, pe când parintii lui, Reginald James si Evelyn Poitier originari din Bahamas, se aflau in Statele Unite. Starea precara a sanatatii micului Sidney i-a obligat pe parinti sa mai stea in SUA trei luni dupa nasterea lui. In Bahamas, a crescut in saracie si in copilarie a facut chiar parte dintr-o banda; pentru a nu-l lasa sa devina un delicvent, tatal lui a luat decizia de a-l trimite la fratele sau, in New York. Aici, copilul a spalat vase la un restaurant si nu a mers nici macar o zi la scoala, invatând sa scrie si sa citeasca de la un chelner evreu care ii preda dupa orele de lucru. Dificultatile cu care s-a confruntat la New York nu au fost insa mici, iar la un moment dat Sidney, in vârsta de 15 ani, chiar a dorit sa se intoarca acasa, dar nu a avut suficienti bani pentru vapor. El i-a scris atunci o scrisoare emotionanta presedintelui SUA, Franklin Delano Roosevelt, rugându-l... sa-l imprumute cu bani: „Domnule presedinte Roosevelt, numele meu este Sidney Poitier si traiesc in Statele Unite, in New York. Sunt originar din Bahamas. Vreau sa ma intorc in Bahamas, dar nu am banii necesari. As dori sa-mi imprumutati 100 de dolari. O sa trimit toata suma inapoi, odata ce voi ajunge in Bahamas. Mi-e dor de mama si tatal meu, mi-e dor de fratii si surorile mele si mi-e dor de casa mea din Caraibe. Se pare ca nu reusesc deloc sa ma organizez aici in America, de aceea va cer sa ma imprumutati cu 100 de dolari ca sa ma intorc acasa. As aprecia daca m-ati ajuta si va voi inapoia banii cât de curând posibil. Confratele dumneavoastra american, Sidney Poitier”. Tânarul nu a primit niciodata un raspuns – spre fericirea cinefililor de pretutindeni, am spune astazi... Primul rol important pe care l-a primit a fost intr-un musical de pe Broadway, „Lysistrata”, prestatia sa atragând admiratia publicului si interesul criticilor, dar si al producatorilor de filme. In 1950 a jucat in primul sau film, „Fara scapare”, rolul unui chirurg negru care trateaza un pacient alb rasist, dar acesta moare in timpul operatiei. Rolul i-a adus laudele exigentilor critici de la Hollywood. Primul sau rol „mare” a fost cel din „Jungla din sala de clasa” (1955), film bazat pe romanul omonim al lui Evan Hunter. Poitier a dat viata unui student care se lasa antrenat in lumea delicventei. In 1963, a jucat rolul Homer Smith, in „Crinii câmpului”, un emotionant film produs si regizat de Ralph Nelson, pentru care a primit mai multe premii, inclusiv Oscarul pentru cel mai bun actor. Tot in anul 1967, actorul si-a dovedit veleitatile de actor de comedie, jucând rolul principal in comedia romantica „Ghici cine vine la cina?”, unde i-a avut ca parteneri pe Katharine Hepburn si Spencer Tracy, dar si pe nepoata lui Hepburn, Katharine Houghton. A primit in 2002 un Oscar onorific, „pentru performantele extraordinare, prezenta unica pe ecran si reprezentarea cu demnitate, stil si inteligenta a industriei cinematografice”. Considerat unul dintre cei mai versatili actori ai deceniului sapte, a fost distribuit si in filmul politist „In arsita noptii” (1967), in rolul unui ofiter de politie implicat in rezolvarea unei crime, intr-un orasel american dominat de rasism. Filmul a avut un succes imens, bucurându-se de inca doua continuari – „Mi se spune Tibbs” (1970) si „Organizatia” (1971), in care Poitier a jucat, de asemenea, rolul principal. Si-a facut debutul regizoral in 1972, cu un western, „Buch si predicatorul”, in care a jucat un rol minor. Au urmat alte filme regizat de el, printre care si comedia de mare succes „Nebuni de legat” (1980). In anul 1974 a fost innobilat cu gradul de Cavaler al Ordinului Imperiului Britanic. In aprilie 1997, actorul fost numit ambasador al statului Bahamas in Japonia, dupa ce servise ca ambasador al aceluiasi stat la UNESCO. A fost casatorit cu Juanita Hardy (intre 1950 si 1965), cu care a avut patru fiice, apoi cu actrita Joanna Shimkus (din 1976), care i-a mai daruit doua fete. GABRIEL TUDOR
|
BLITZ 
