Obiecte submersibile neidentificate si submarine rusesti

Cunoscutii ufologi Paul Stonehill si Philip Mantle au publicat pe 17 august 2021 un articol intitulat „Submarine rusesti si obiecte submersibile neidentificate” cu un mare numari de cazuri, in buna parte recent desecretizate, din care evoc mai jos o parte.

 In urma cu cativa ani, V.V. Krapiva, cercetator si scriitor cu domiciliul in Odesa, a participat la numeroase prelegeri sustinute de ofiterii veterani ai submarinelor sovietice cu energie nucleara. Ei au relatat episoade in care operatorii de sonar sovietici (tehnicieni hidroacustici militari) „au auzit tinte «ciudate» prezente la adancimi mari. Submarinele marinei sovietice erau de fapt urmarite de alte „submarine”. Urmaritorii isi modificau viteza dupa bunul plac, la viteze mult mai mari decat ar putea avea orice nava similara din lume in acel moment. Locotenent-comandorul Oleg Sokolov i-a informat in mod confidential pe studenti ca, la inceputul anilor 1960, in timp ce era de serviciu in submarin, a observat printr-un periscop ridicarea unui obiect ciudat din apa si decoland.

 In 1965, un submarin urma sa aiba o intalnire cu o nava in Oceanul Atlantic. Au ajuns la locul de intalnire cu o ora si jumatate inainte de ora programata, iar capitanul a dus echipajul pe puntea exterioara. Nu erau nave in zona si cerul era instelat si fara nori. Un membru al echipajului a observat un obiect in forma de trabuc care se misca tacut pe cer. Desi submarinul se afla in apele internationale, sovieticii au vrut, pe moment, sa se scufunde. Dar radarul lor de la bord nu inregistrase nimic, iar capitanul a decis sa ramana deasupra apei. Dintr-o data, trei raze au iesit din OZN si martorii au observat ca OZN-ul nu avea nacele si nici o carma orizontala sau verticala. Obiectul avea o lungime de aproximativ 200-250 de metri, mult mai mare decat dirijabilele cunoscute. Apoi OZN-ul a coborat incet la suprafata oceanului, cu luminile de cautare inca aprinse, la aproximativ o jumatate de kilometru de submarin si a plonjat sub apa. Sonarul submarinului inregistrase un sunet ciudat si foarte intens in timp ce OZN se scufunda, dar sunetul a durat foarte putin.

Observatii ciudate

 Un cunoscut cercetator si autor sovietic, A.S. Kuzovkin, fusese interesat in cercetarea OZN-urilor, de cand a observat un astfel de obiect in 1964. El era fizician si a scris despre fenomene anormale pentru revista populara Vokrug Sveta. Kuzovkin a mentionat in scrierile sale ca, in timpul unei vizite la Sevastopol, un oras port din Crimeea, a intalnit oameni de stiinta marini locali care coborasera in adancurile Marii Negre in batiscafuri. Au observat, printre altele, sub apa, un obiect care arata ca o roata, mare cat o cladire cu zece etaje, stand vertical, iar apoi culcandu-se orizontal.

 Un alt cunoscut cercetator si autor paranormal rus, Aleksandr Petuhov, a mentionat un incident din 1951. A avut loc in apele teritoriale ale URSS. Un submarin sovietic a intalnit un obiect ciudat subacvatic de dimensiuni gigantice, care nu a reactionat la apelul submarinului pentru a se identifica si a continuat sa se deplaseze, fara graba, spre tarmul sovietic. Capitanul submarinului a ordonat aruncarea de bombe de adancime, dar obiectul neidentificat nu a reactionat la atac si si-a continuat cursul, cu aceeasi viteza. Dupa ceva timp, a urcat brusc spre suprafata marii. La o adancime de 50 de metri, si-a oprit ascensiunea, si-a schimbat cursul si a plecat.

 In iulie 1978, un OZN a fost vazut in Marea Mediterana. Capitanul navei sovietice Iargora a trimis imediat o radiograma Academiei Sovietice de Stiinte, dar n-a primit raspuns. Obiectul, care se deplasa de la est la vest, avea forma unei sfere turtite, de culoarea perlei albe. In partea de jos a OZN-ului existau trei parti proeminente, care aratau ca niste antene.

 La 26 decembrie 2002, ziarul rus Jizn a publicat un articol despre observatiile sovietice de OZN-uri. Presedintele Comisiei pentru fenomene anormale a Societatii Geografice Ruse din Sankt Petersburg, Evghenii Litvinov, facuse o prezentare la sedinta lunara a societatii. El si-a amintit ca, in iarna 1979-80, mai multe incidente au zguduit Flota de Nord, fortand Statul Major sovietic sa ia in serios OZN-urile. Timp de sase luni, o baza submarina sovietica, la vest de Dvina, a fost vizitata, in fiecare saptamana, de aeronave neidentificate. Aveau forma unor discuri si pluteau deasupra locurilor de pregatire a armamentelor (mine, torpile si arme nucleare). OZN-urile au zburat si peste un oras militar sovietic secret. In timp ce personalul militar de la sol observa „farfuriile zburatoare”, radarele antiaeriene nu au inregistrat nimic. Fotografiile obiectelor au fost toate voalate. La inceput a fost suspectat NATO, dar apoi s-a inteles ca potentialii adversari nu dispuneau de o astfel de tehnologie. Pentru a evita panica, s-a spus ca sunt teste cu dispozitive fabricate de sovietici.

 In acea iarna, echipajul unui submarin sovietic „proiect 671” a intalnit un OZN. Comandantul submarinului era Aleksei Korjev. Submarinul venea la baza; uneori iesea la suprafata, alteori cobora la doua sute de metri. Voiau sa fie nedetectati de satelitii spion. Apoi au primit un raport care indica faptul ca un avion era drept in fata lor. Intr-adevar, la 50 de metri de submarin plutea in aer un disc argintiu, ramanand putin in fata submarinului. Echipajul il privea hipnotizat. Apoi, OZN-ul a emis, in jos, o coloana de lumina alba stralucitoare, care insa nu a ajuns imediat la suprafata apei, ci a coborat incet. Korjev a ordonat imediat schimbarea cursului navei. Discul s-a ridicat lent si a disparut in nori.

 Mihail Soroka, cercetator al fenomenelor paranormale din Kiev, a descris, intr-un interviu acordat ziarului Fakti (decembrie 2007), intalnirea avuta de un submarin nuclear care insotea vase de suprafata. Un obiect mare a aparut pe cer. Forma sa era aceea a unei ciuperci cu palaria intoarsa. Partea inferioara stralucea cu o lumina alba, mai sus cu o lumina galbena, apoi rosiatica, iar partea superioara stralucea cu o lumina rosie aprinsa. Obiectul nu numai ca s-a apropiat de nave, dar chiar si-a indreptat o raza de reflector spre una dintre ele. Apoi obiectul a disparut brusc. Incidentul a fost dezvaluit de capitanul de gradul intai, Aleksei Korjev, a adaugat Soroka. El a mentionat, de asemenea, ca structurile de informatii ale marinei sovietice considerau ca OZN-urile apar de obicei deasupra navelor militare si a instalatiilor de coasta.

Rapoarte concludente

 Mai tarziu, cand Litvinov a fost in comisia speciala a Statului Major al marinei sovietice, el a reusit sa citeasca zeci de rapoarte OZN, venite pe canalele de informatii. Un raport descria o aterizare OZN in Golful Motovski (situat in Marea Barents). Un alt incident provine din arhivele Societatii Geografice din Rusia. A avut loc in Marea Mediterana, in noiembrie 1976. Submarinul diesel sovietic Proiect 641 a traversat stramtoarea Gibraltar si a iesit la suprafata. Era ora 2 dimineata si marea era absolut calma. Capitanul, ofiterul de garda si un marinar au urcat pe puntea submarinului pentru a verifica coordonatele navei. Deodata, au observat o sfera de argint stralucitoare in stanga, deasupra orizontului. Sfera s-a ridicat rapid si brusc au vazut, chiar in fata submarinului, pe apa, o harta radianta a Mediteranei. A aparut exact in momentul in care navigatorul voia sa determine pozitia submarinului masurand pozitia stelelor. Impresia a fost ca cineva aflat la bordul sferei citea gandurile navigatorului rus. In plus, harta radianta indica si pozitia submarinului. Apoi sfera s-a indepartat, iar harta a disparut.

 Baza de date contine zece mii de observatii si incidente similare. Litvinov considera ca, din ele, aproximativ treizeci la suta sunt OZN-uri reale. Acestea sunt observate cel mai frecvent deasupra instalatiilor militare, a zonelor de dezastre ecologice si a faliilor geologice.

 In anii 1970, rapoartele publicate de amiralul V.A. Domislovski, seful departamentului de informatii al Flotei din Pacific, au descris un obiect cilindric cu o lungime de 800 pana la 900 de metri. In timp ce plutea, deasupra oceanului, obiecte mai mici au iesit dintr-un capat (ca albinele dintr-un stup) si au coborat in apa, apoi s-au intors. Dupa ce si ultimul a revenit, OZN-ul s-a indepartat si a disparut la orizont.

 Si fostul contraamiral si comandantul unui submarin nuclear Iuri Beketov declara, potrivit MosNews.com (16 iulie 2009), ca, in Triunghiul Bermudelor, „am observat in mai multe randuri ca instrumentele au detectat miscarea unor obiecte materiale la o viteza de neimaginat, in jur de 230 de noduri (400 km pe ora). Este dificil sa atingi o asemenea viteza chiar si la suprafata... Fiintele care au creat aceste obiecte materiale ne depasesc cu mult in dezvoltare.”.

DAN D. FARCAS