|
Ramas orfan de tata la doar cinci ani, Ludovic al XIV-lea, Regele-Soare, a fost crescut de mama lui intr-o atmosfera aproape puritana. Cand Ludovic a implinit 15 ani, regina-mama, Anna de Austria a inceput, de comun acord cu Cardinalul Mazarin, sa caute o femeie potrivita pentru a-l initia pe adolescent in tainele amorului.
Regina se temea ca tanarul rege sa nu fie, la varsta adulta, la fel de inhibat de sexualitate ca si tatal lui, Ludovic al XIII-lea (care se pare ca suferea si de fimoza, ca si viitorul Ludovic al XVI-lea). Alegerea nu era un lucru usor: femeia insarcinata sa-l dezvirgineze pe regele Frantei trebuia sa fie una din anturajul regal, sa aiba o origine aleasa, dar nu si ambitii de a-si depasi conditia, sa fie discreta, experimentata (dar nu prea mult!), sa fie curata si fara boli venerice, fermecatoare, dar nu intr-atat incat sa-i suceasca junelui suveran capul. In cele din urma, dupa consultari cu abilul Mazarin, regina s-a decis sa o aleaga pe una dintre doamnele ei de companie, Catherine-Henriette Bellier, supranumita la curte „Cateau la Borgnesse” (Cate cea Chioara). Cum implica si porecla, femeia nu avea un ochi si nu era considerata o frumusete dupa standardele secolului XVII. Nascuta in 1614, Catherine se casatorise in 1634 cu un bogat negustor de textile, Pierre de Beauvais si, gratie sarmului ei, fusese admisa in cercul de intimi ai reginei Anna, desi „era nitel mai putin urata ca dracul”, dupa cum o ironizau ceilalti curteni. Dar, in ciuda urateniei sale, tanara avea o conversatie spumoasa, era fermecatoare si mare maestra in vorbe de duh. Nu-i de mirare ca atragea barbatii ca un magnet si chiar a avut cateva aventuri amoroase, sub ochii sotului ei – inclusiv o scandaloasa legatura cu episcopul de Sens. La aproape 40 de ani, Catherine s-a vazut convocata in apartamentele reginei, unde i s-au dat instructiuni precise despre ce avea de facut. Apoi, imbracata cat se poate de seducator (sau mai curand dezbracata seducator), ea s-a instalat, intr-o seara de toamna a anului 1653, in patul tanarului rege. Ludovic, care isi petrecuse ziua la vanatoare, a venit la castel, a facut o baie fierbinte si a ramas socat sa gaseasca in patul lui pe una dintre cele mai de incredere doamne de onoare ale mamei sale (si care avea cu doar zece ani mai mult decat aceasta!). Nu stim ce s-a intamplat ulterior, dar se pare ca doamna Bellier si-a dus misiunea la bun sfarsit, deoarece Regele-Soare nu se va dovedi niciodata timid in relatiile cu sexul frumos, ba dimpotriva! In anii urmatori, regele o va vizita de multe ori pe „Cate cea Chioara”, uneori petrecandu-si noptile cu ea. Pentru „servicii aduse Coroanei”, femeia a primit o pensie uriasa, de 2.000 de livre, alaturi de titlul de baronesa de Beauvais, doua case in Paris si un hotel particular, Hôtel de Beauvais, construit in 1657 de arhitectul regelui, Antoine Le Pautre. Cativa ani mai tarziu, de la un balcon al acestei cladiri, Anna de Austria va asista la parada organizata in cinstea nuntii fiului ei cu Maria-Tereza de Austria, in compania Catherinei si a mult prea incornoratului sot al acesteia. Dar sotii Bellier au trait linistiti, pana la moartea lui Pierre, in 1674, cand vaduva lui s-a retras de la curte, desi va continua sa fie tratata cu cel mai deplin respect de „ucenicul” ei in artele amorului, pana la moartea sa, in 7 iunie 1689, la Arrou. GABRIEL TUDOR
|
ISTORII UITATE 
