Templul dintre Cer si Pamant

Daca Dante ar fi cunoscut sanctuarul denumit Sfanta Fecioara a Coroanei, cu siguranta ar fi ales acest mic colt de lume pamanteasca drept cadru al evocarii unei pajisti din Paradis. Caci Madonna della Corona este mai mult decat un loc sacru, este un simbol al desprinderii omului de starea sa materiala pentru a incerca sa se inalte spre casa din care va fi fost candva silit sa plece.

Miracolul angelic

 Pe pieptul vertical al muntelui Baldo, din nordul Italiei, la 774 de metri deasupra nivelului marii, odihneste de secole un locas de rugaciune si meditatie desprins direct din stanca abrupta pentru a-si rostogoli privirile pana departe, pe valea raului Adige, dar si nazuind la eliberarea de prizonieratul materiei si apropierea de vesnicia cea fara de trup.

 O legenda pretinde ca statuia Fecioarei Maria care poarta pe cap coroana imparateasca, obiectul de veneratie cel mai important din complexul sanctuarului, ar fi ales sa ajunga in catunul Spiazzi din provincia Verona, dupa invadarea de catre musulmani a insulei Rodos, unde se afla, astfel fiind adusa de ingeri spre a fi ocrotita si spre a-i ocroti, la randul ei, pe dreptcredinciosi.

 Este precizat si anul infaptuirii minunii (1522), dar povestea e contrazisa de existenta unui tablou din secolul al XIV-lea cu Maica Domnului si Pruncul Isus. Aceasta a fost prima imagine venerata in capela originala, care si-a luat numele de la ea.

 Intre 1434 si 1437, Santa Maria di Montebaldo a trecut sub proprietatea Cavalerilor Sfantului Ioan (sau ai Sfantului Mormant, ulterior Ordinul de Malta), prezent in Verona din 1362 sub numele de Commenda di San Vitale e Sepolcro. Ei au ramas proprietari ai altarului pana la dizolvarea ordinului, in temeiul dispozitiei lui Napoleon din 1806. Se pare ca din aceasta perioada dateaza grupul statuar venerat mai tarziu drept Madonna della Corona.

Un refugiu pentru suflet

 Statuia, care are 70 de centimetri inaltime, este realizata din piatra locala si pictata. Sta pe un piedestal cu inscriptia „HOC OPUS FECIT FIERI LODOVICUS D CASTROBARCO D 1432”, considerata o dovada ca ea a fost facuta si data Coroanei in 1432 de catre nobilul Lodovico Castelbarco din Rovereto.

 Pe parcursul celor patru secole de stapanire, Commenda a transformat statuia intr-un adevarat Altar spatios si accesibil datorita construirii unui pod de lemn de acces in vale si a unei noi biserici, peste capela veche.

 Au urmat, de-a lungul celor cinci veacuri scurse de atunci, numeroase alte interventii arhitecturale, nu doar pentru consolidarea, extinderea si infrumusetarea insolitului locas, ci mai ales pentru a a indulci truda credinciosilor doritori sa vina aici pentru a se ruga Fecioarei.

 In altar sunt prezente numeroase sculpturi, dintre care majoritatea, in marmura alba de Cararra. Statuile care ii infatiseaza pe Sfantul Ioan Evanghelistul si pe Sfanta Maria Magdalena, vizibile in nisele proeminente de pe fatada si Maica Domnului in picioare, aflata acum in Capela Spovedaniilor, dateaza din 1900.

 Sunt insotite de statuile Sfantului Iosif si a celor doi sfinti patroni ai Cavalerilor de Malta, Sfantul Toscana si Sfantul Ioan Botezatorul, ca si de cele 14 panouri ale Via Crucis (opririle lui Iisus in suisul spre Golgota), pe pilastrii naosului central al altarului. Datorita relativei sale inaccesibilitati, biserica nu a fost niciodata total distrusa sau profanata si a reusit sa supravietuiasca pana in zilele noastre.

 Poteca de munte catre capela, odinioara foarte greu de parcurs, a fost modernizata, iar biserica remarcabila este inca un loc de pelerinaj popular pentru vizitatorii care vin sa vada Scala Santa, o replica a scarilor catre palatul lui Pilat pe care Iisus a urcat inainte de a fi condamnat sa fie rastignit.

 Sanctuarul Madonna della Corona este sfarsitul asa-numitei Cammino dei Due Santuari (Drumul celor doua sanctuare), care incepe de la sanctuarul Pieve di Chiampo si traverseaza sapte vai in decorul mirific al Alpilor venetieni.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU