Orasul pierdut al Columbiei

La fel de fascinant ca legendarul Macchu Picchu, din Peru, in nordul continentului sud-american, nu foarte departe de fabuloasa regiune caraibiana, in jungla montana a Columbiei se afla vestigiile de piatra ale altui oras cu o istorie incarcata de mister si de fascinatie.

 Numit La Ciudad Perdida („Orasul pierdut”), fiindca vreme de câteva sute de ani nu s-a mai stiut aproape nimic despre el, accesul dificil si lungimea drumului descurajându-i pe eventualii aventurieri catre tarâmul unor comori de vis.

O vânatoare regala

 Arheologii afirma ca asezarea cunoscuta sub numele autohton de Teyuna a fost intemeiata in jurul anului 800 d.Hr., cu mai bine de sase veacuri inaintea „rivalului” din Anzi. Este alcatuit din 169 de terase cioplite in versantul muntelui, o retea de drumuri pavate cu gresie si câteva mici piete circulare.

 Intrarea in oras se poate face doar dupa un urcus nu tocmai usor pe cele aproximativ 1.200 de trepte de piatra riguros insiruite prin jungla deasa, de la aceste trepte plecând redescoperirea Teyunei, abia in urma cu cinci decenii.

 Familia unor guaqueros (cautatori de comori), Sepúlveda, a gasit atunci intâmplator câteva lespezi ce urcau spre munte. Povestea spune ca au vânat un curcan salbatic, care a cazut pe o bucata de piatra slefuita, despre care si-au dat seama apoi ca era treapta unui drum ascuns.

 Urmându-l, au ajuns la o asezare abandonata, pe care au numit-o „Iadul verde”, desi au gasit acolo comori a caror valoare nu va fi cunoscuta niciodata. Despre ele s-a aflat repede, iar pe piata neagra au inceput sa apara figurine de aur si urne ceramice gasite de jefuitorii sitului Dupa ce unul dintre membrii grupului Sepúlveda a fost ucis in urma unei rafuieli chiar in „orasul pierdut”, oficialitatile au preluat zona, unde s-au efectuat apoi cercetari si activitati arheologice minutioase.

Aurul care ucide pacea

 Triburile din regiune, Arhuaco, Kogui si Wiwa, nu erau straine de existenta vechiului oras, in traditia bastinasilor fiind vorba despre o intreaga retea de asezari locuite de stramosii lor. Au tainuit insa acest lucru, fiindca insasi istoria lor le aratase ce inseamna perfidia lacomilor invadatori veniti de peste ocean. La apogeul dezvoltarii sale, populatia Tairona numara pâna la zece mii de oameni in satele raspândite de la zona montana pâna la tarmul marii.

 Tragedia a inceput in 1514, odata cu venirea spaniolilor, care au declansat aici violente inimaginabile, in scopul obtinerii comorilor ce le intunecasera judecata. Jaful a fost imens, cu timpul localnicii fiind obligati si sa renunte la tot ce insemna modul lor de trai si in cele din urma sa paraseasca orasul.

 Efectele colonizarii se vad si astazi in La Ciudad Perdida. Urmasii vechilor Kogui cred ca tot ceea ce este ingropat in vechile lor asezari ascunse sub vegetatia luxurianta contribuie la pacea, armonia si echilibrul lumii, astfel ca au revendicat guvernului vechile lor teritorii.

 In prezent, acestea se afla intr-un circuit turistic cunoscut pe toate meridianele, oferindu-le vizitatorilor imaginea unei lumi demult apuse, dar ale carei vestigii s-au pastrat incredibil de bine, in proportie de peste 85%.

 Pentru oaspeti, tainuirea sub aripa timpului si a naturii a fascinantelor dovezi despre civilizatia orasului pierdut poate fi deopotriva miracol si prilej rarisim de imbogatire spirituala. In amintirea bastinasilor cealalta bogatie, materiala, ramâne pentru totdeauna prilej de durere nevindecata ascunsa si ea, dar sub tacerea demna si mândra a adevaratilor invingatori ai timpului.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU