Castelul Chambord

Unul dintre cele mai cunoscute castele de pe Valea Loarei, Chambord, este si cea mai mare constructie de acest fel din cunoscuta zona. Exemplu stralucit de arta renascentista, a fost ridicat in inima unui urias parc forestier cu o suprafata de 50 de kilometri patrati, inconjurat de un zid cu o lungime de 32 de kilometri.

 Este situat in regiunea naturala Sologne, pe o curba a raului Cosson, afluent al raului Beuvron, la randul sau afluent al Loarei. De aici numele sau de origine celtica insemnand „care trece de curba”.

 Initial aici a existat un castel fortificat al contilor de Blois, care a revenit casei Chatillon, apoi ducilor de Orleans si, in cele din urma coroanei Frantei cand Ludovic de Orleans a devenit in 1498 Ludovic al XII-lea. Actuala constructie dateaza din 1519, fiind inceputa de Francisc I, lucrare care avea sa-i aduca porecla de „printul arhitect”. Regele, intors din Italia, voia sa-si serbeze succesul sau in batalia de la Marignano si sa ridice un fel de cabana de vanatoare sub dependintele castelului Blois.

 Desi documentele privitoare la constructia castelului s-au pierdut, traditia atribuie proiectul in mare parte arhitectului Domenico da Cortona. Este insa posibil sa fi participat si Leonardo da Vinci, stabilit din 1516 la Amboise si apoi la Clos-Luce.

 Lucrarile intrerupte din cauza razboiului italian vreme de cinci ani, sunt reluate si stopate apoi la moartea regelui in 1547. Lasat o vreme in parasire este salvat de la ruina in 1639 la interventia energica a lui Ludovic al XIII-lea. Cu prilejul noilor lucrari, interioarele sunt impodobite cu mobilier de mare valoare. Lucrarile sunt finalizate insa abia in timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea de arhitectul Jules Hardouin-Mansart si folosit de rege in cateva randuri cand a supravegheat punerea in scena a pieselor lui Molière pe muzica de Lully.

 Castelul are o lungime de 128 de metri, 800 de coloane sculptate si un acoperis cu decoratiuni multiple. Un moment nefast pentru el l-a reprezentat anul 1792 cand guvernul revolutionar a scos mobilierul la vanzare, demontand chiar si dusumelele. Restaurarile ulterioare nu i-au putut reda intreaga stralucire, dar popularitatea sa a crescut in 1939 cand a adapostit colectiile de arta ale Muzeului Luvru. Imaginea sa incepe sa fie larg utilizata in promovarea unor produse ca: ciocolata, bauturile alcoolice, ceasuri sau portelanuri.

 Castelul masiv este compus dintr-un corp central care pastreaza patru turnuri bastioane pe colturi. Donjonul face parte din peretele frontal al unui complex mai mare. O multime de alte turnuri si logii decoreaza registrul superior intr-o totala armonie arhitectonica. Castelul are 440 de camere, 282 de seminee si 84 de scari, printre care si celebra scara dubla spiralata realizata de Leonardo da Vinci, patru holuri dreptunghiulare boltite care la etaj formeaza o cruce.

 In ciuda elegantei sale si a frumusetii parcului, nu a fost locuit decat sporadic, in perioade foarte scurte. Nefiind ridicat cu scopuri de aparare, zidurile, turnurile si fragmentele de sant sunt pur decorative. De asemenea, ferestrele largi, logiile si zona vasta in aer liber din partea de sus, influente ale arhitecturii italiene l-au facut mai putin practic pentru zona rece si umeda, din nordul Frantei, dar constituie o atractie in plus pentru vizitatorii castelului transformat in muzeu.

IRINA STOICA