Anxietatea la varste mici

Cand vorbim despre anxietate, ne gandim aproape exclusiv la binecunoscuta stare de disconfort a adultilor care se simt coplesiti de grijile cotidiene, in cadrul carora stresul devine vinovatul numarul unu.

 Lucrurile nu stau insa deloc chiar asa. Toata lumea se simte anxioasa sau ingrijorata, in momente diferite. Totusi, pentru unii copii si tineri starile anxioase pot incepe sa le afecteze activitatile zilnice.

 Aceste sentimente pot interfera cu viata lor si sa le faca dificile unele activitati obisnuite, cum ar fi sa mearga la scoala sau sa faca lucruri care le placeau inainte. De asemenea, poate fi afectat modul in care se inteleg cu alti oameni.

 Anxietatea este o afectiune comuna care afecteaza oameni de toate varstele. De exemplu, in Australia, unul din 14 copii si tineri (4-17 ani) se confrunta cu o tulburare de anxietate. De ce copiii si tinerii dezvolta aceasta afectiune?

 Unele motive posibile pot fi: – antecedente de anxietate la membrii familiei; – evenimente de viata stresante; – modificari la nivelul neurotransmitatorilor (mesageri chimici din creier); – o combinatie a acestor factori. Persoanelor cu anxietate le este greu sa-si gestioneze sentimentele de ingrijorare, stres sau frica.

 Anxietatea poate afecta sanatatea fizica si psihica a minorului (cu referire la ganduri, comportament si sentimente). Simptomele anxietatii pot depinde de mai multi factori si pot disparea rapid sau pot persista o perioada mai lunga de timp.

 Unele moduri comune in care anxietatea afecteaza copiii si tinerii includ: – sentimente negative; – victima se simte coplesita de diverse probleme; – teama si/sau ingrijorare; – agitatie si iritabilitate; – este permanent intr-o dispozitie proasta; – ganduri sumbre; – mintea se risipeste necontrolat in multe directii sau, dimpotriva, „functioneaza” in gol (de exemplu, intervin autoadresari de genul „Nu ma pot controla”); – stari de teama sau ingrijorare nerealista (de exemplu, cu replici interioare de tipul „Simt ca innebunesc”); – indecizie („Oamenii ma judeca, daca fac asta.”); – ganduri nedorite sau intruzive; – comportament nefiresc; – retragerea sau evitarea situatiilor de temut; – incearca sa indeplineasca anumite sarcini pentru a scapa de griji; – destabilizare facila sau cautarea linistirii; – subiectul devine suparat daca apare o greseala sau la schimbarea rutinei; – cauta mereu sa fie argumentativ.

 In astfel de cazuri apar si unele simptome cu potential specific: – senzatii corporale neplacute; – palpitatii, durere in piept, dificultati de respiratie; – ameteli, dureri de cap; – pe timpul noptii: cosmaruri, transpiratie, amorteala, bufeuri calde sau reci; – senzatie de sufocare, gura uscata.

 Cu tratamentul si sprijinul potrivit, copiii si tinerii se pot recupera din anxietate. Acest proces poate include: – consultarea unui profesionist din domeniul sanatatii, pentru a gasi cele mai bune modalitati de a face fata (medic generalist, psihiatru, psiholog, consilier, asistent medical de sanatate mintala, asistent social); – mentinerea sanatoasa din punct de vedere fizic (prin activitati fizice, dieta sanatoasa, dormit suficient); – sprijinul practic si intelegerea familiei si a prietenilor pentru a vorbi si pentru a-l asculta pe copil sau tanar; – stabilirea de legaturi puternice cu bunurile culturale si comunitatea din care face parte.

 Tratamentul pentru anxietate urmareste, in general: – oferirea unei perspective independente; – ajutarea copilului si tanarului pentru a identifica singur cum se simte si de ce se simte astfel; – invatarea modalitatilor de a face fata si de a-si elimina anxietatea; – ajutarea pentru a-si atinge obiectivele; – relationarea cu alti medici sau experti, daca este necesar.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU