|
In Luceafarul de dimineata, numarul 2 din 2022, scriitorul Horia Garbea noteaza cateva impresii literare pe marginea cartii lui Mihai Maniutiu, Intamplari cu Sfantul Sfarleaza, aparuta la editura Tracus Arte. Cunoscutul regizor Mihai Maniutiu care este si poet, prozator si eseist, s-a oprit de data aceasta la un scurt roman fantastic care are in prim-plan doi copii obisnuiti, Filip si Vadim, si intalnirea lor cu o creatura din alte spatii.
„Ar putea fi o carte pentru copii care e adecvata si lecturii adultilor, din seria ilustra a Micului Print, a peripetiilor lui Alice. Sfantul Sfarleaza insusi este, ca si cele citate mai sus, dar fara a semana cu ele, un personaj fascinant si memorabil. Capacitatea autorului de a fabula inteligent si cu umor se observa la fiecare capitol, precum si aceea de a se transpune in postura de copil, pentru care granitele realitatii sunt nesigure, dar si de „mentor” al copiilor, asa cum se comporta Sfarleaza, pentru care „aproape si departe nu-s chestii diferite”. Talentul scriitorului se desluseste in naturaletea descrierilor si dialogului, ca si in vadita placere de a scrie. O editie ilustrata, mai ex-plicit dedicata copiilor, ar avea un considerabil succes. Opiniile de pe coperta a patra, semnate de Dan C. Mihailescu si Irina Petras, converg spre sublinierea calitatilor prozei lui Mihai Maniutiu”, scrie Horia Garbea in grupajul de recenzii intitulat Marlowe, Shakespeare si Sfarleaza. Ramanand tot la recenziile de carte, subliniez cateva randuri din cronica pe care Florian Copcea o face volumului Nocturne, semnat de poeta optzecista Mariana Stratulat: Paradigma poeziei Marianei Stratulat, bine definita in volumul Nocturne aparut nu demult la Editura Libertatea din Panciova, ,,iradiind spiritul timpului” (Virginia Popovici) si avand o dimensiune ludica, depaseste tematic, chiar daca este sedusa de biografic, alteritatea provocata de complexul unui bovarism traditional. In perspectiva explorarii efectelor ipostazei sugerate, compozitiile lirice auctoriale, subordonate incandescent sentimentelor si trairilor de o profunda sensibilitate si de un mare rafinament artistic, demonstreaza, la cel mai inalt nivel al imaginarului, existenta indubitabila a unei mitologii personale, o mitologie cosmicizata, circumscrisa, cu precadere, timpului destinal. In conse-cinta, temele narative din ver-surile Marianei Stratulat, frecvent expansive si imbinand stari contradictorii, turnate fiind in matrite neoclasiciste si moderniste, sunt baladizate cu nuanta ecleziastica, sporind astfel tensiunea existentiala si, desigur, ,,magia eternului feminin”. Si pentru ca, din cand in cand, este nevoie si de un pic de poezie, fara de care „viata ar fi pustie”, iata un flavor de pe malul Senei. In dosarul „Poeti care schimba dona”, Linda Maria Baros (Poeta. Traducatoare. Editoare. Doctor in literatura comparata la Sorbona. Vicepresedinta a PEN CLUBului francez. Locuieste la Paris. Sase volume de versuri) retine cateva fragmente dintr-un poem mai amplu semnat de francezul Tom Buton si intitulat Marchizul de la Miezul noptii: „I-ati vazut coborand in cortegiu pe-acolo pe unde misuna stelele si scanteiaza serpii? In lumea asta peste tot numai curse de caini si oriunde s-ar duce ei se duc la fel ca niste cautatori de diamante din Klondike ca niste navigatori genovezi ca niste echipe Apollo 11, ca niste cautatori de alfabete – Pe vremea aceea nimeni nu stia ca focul isi mai insusise o inima si cum il va chema pe urmasul care-si va aduce aminte de el? Ce trup o sa-i infloreasca mormantul cu un buchet de ciclame? Marchizul!” GEORGE CUSNARENCU
|
BLITZ 
