|
Din cele mai vechi timpuri, lumea capetelor incoronate a fost cu totul separata de cea a oamenilor de rand, chiar si in cele mai mici aspecte ale vietii. Un capitol aparte in vietile familiilor regale l-a reprezentat nasterea, care de-a lungul secolelor a fost insotita de tot felul de traditii, obiceiuri si superstitii bizare.
– Nasterea unui fiu de rege constituia un eveniment politic cu implicatii profunde pentru intreaga natiune. Ca urmare, nu era privita drept o problema strict familiala, ci ca un moment de insemnatate publica. Atunci cand o regina nastea, cei mai de seama nobili ai regatului trebuiau sa asiste la venirea pe lume a viitorului lor suveran. De pilda, cand Maria Antoaneta a Frantei a nascut, in 1778, la usile dormitorului regal erau inghesuite peste 200 de persoane, dornice sa asiste la eveniment. Cand obstetricianul a anuntat „Regina va naste”, zeci de oameni s-au bulucit pe usi, in asa fel incat regele a fost nevoit sa porunceasca valetilor sa lege de urgenta uriasele tapiserii din jurul patului sotiei sale, pentru ca acestea sa nu cada accidental. Aglomeratia era atat de mare incat Maria Antoaneta, inainte de a apuca sa nasca, a lesinat din pricina caldurii! – Cu aproape o luna inainte de nastere, regina se retragea total din viata de la curte si era dusa intr-o camera speciala, unde avea sa ramana pana cand nastea. Dar experienta nu era deloc placuta. Fiindca medicii medievali considerau foarte importante conditiile in care fatul venea pe lume, ei recomandau ca dormitorul regal sa aiba un aspect cat mai apropiat de un uter, pentru ca venirea la viata sa nu fie traumatizanta. Ca atare, in cele cateva saptamani pana la nastere, regina era obligata sa stea intr-o camera cu perdele permanent trase, fara sa vada lumina Soarelui, fara aerisire si cat mai bine incalzita – adesea la limita suportabilului. De asemenea, erau aduse tapiserii reprezentand peisaje linistitoare si scene religioase, pentru a linisti atat mama, cat si viitorul nou-nascut.
n In timpul nasterii, reginele trebuiau sa stranga in palme relicve si amulete sacre si chiar aveau varate in faldurile camasii de noapte rugaciuni scrise pe pergament. Deoarece se considera ca femeile trebuie sa nasca in chinuri, spre a ispasi pacatul originar, medicilor li se interzicea sa administreze pacientelor lor analgezice – prima regina care a nascut sub anestezie cu cloroform a fost regina Victoria, la sfarsitul secolului XIX! – Moasele care ingrijeau viitoarele mamici regale erau supuse unui examen strict, nu doar in privinta cunostintelor medicale, ci si a celor teologice. De asemenea, ele erau puse sa jure in fata unui juriu clerical ca nu vor incerca sa fure placenta nou-nascutului spre a o folosi la ritualuri vrajitoresti. – Dupa nastere, reginelor nu li se permitea sa-si vada imediat bebelusii si adesea nici sa ii alapteze. Ele nu puteau participa la botezul acestora, fiind considerate „murdarite de necuratie”. Ca atare, erau obligate sa stea in patul in care nascusera inca sase saptamani dupa nastere, fiind apoi „purificate” de un preot, in cadrul unei ceremonii speciale. – In epoca Renasterii, cu precadere in Franta si Italia, proaspetele mamici erau rasfatate, imediat dupa nastere, cu tratatii speciale, asezate pe o „tava a nasterii”. Printre delicatesele care li se ofereau spre a se intrema, dupa istovitoarea experienta, se numarau supa de pui, fripturi la protap si nenumarate dulciuri cu miere. GABRIEL TUDOR
|
ISTORII UITATE 
