|
Pe 18 februarie 2022 Chantel Tattoli a publicat in „Wired” un articol lung, intitulat „Jacques Vallée nu stie nici acum ce sunt OZN-urile”. Este un prilej bun pentru a reaminti si cititorilor acestei pagini, prin cateva fragmente, cine este cel pe care multi il considera cel mai renumit ufolog si care sunt motivele scepticismului sau.
In timpul carierei sale de 60 de ani ca om de stiinta si tehnolog, Vallée a ajutat NASA sa carteze planeta Marte, a creat prima baza de date electronica pentru pacientii cu transplant de inima, a lucrat la Arpanet, stramosul Internetului, a dezvoltat un software de retea care a fost adoptat de British Library, de Agentia de Securitate Nationala a Statelor Unite si 72 de centrale nucleare in jurul lumii. Tot el a directionat peste o suta de milioane de dolari investitii in inalta tehnologie, in calitate de capitalist de risc. Vallée s-a nascut in 1939, cand bombele naziste cadeau in suburbiile Parisului. Mama lui era pasionata de ideea explorarii spatiului. Tatal sau a fost judecator la un tribunal corectional, „obisnuit cu marturia umana in toate culorile ei”. In copilarie, Vallée nu s-a plictisit niciodata. A adunat telescoape si a observat Luna si planeta Jupiter. In 1954, in timpul unui val de observatii de farfurii zburatoare in Franta si Italia, el a decupat toate povestile cu interviuri cu martori si le-a lipit intr-un caiet pentru a le reciti. In primavara urmatoare, cand Vallée avea 15 ani, a intalnit fenomenul intr-o duminica senina, fara vant. Mama lui, care facea gradinarit, a tipat, iar baiatul a vazut si el un disc cenusiu plutind in tacere deasupra catedralei gotice a orasului. Si cel mai bun prieten al lui Vallée l-a observat de la inaltime, cu un binoclu. Au desenat apoi fiecare obiectul si era acelasi lucru. Tatal lui Vallée era sigur ca baietii si sotia vazusera un prototip militar – o explicatie pe care fiul ei aproape a inghitit-o. Miracolul fizicienilor Era vremea cand in SUA OZN-urile erau urmarite de US Air Force, iar in Elvetia, psihiatrul Carl Jung a spus ca a avut o „perplexitate mortala” in fata farfuriilor zburatoare. In cartea sa despre acest subiect, el compara OZN-urile cu un „inger tehnologic” sau un „miracol al fizicienilor”. Vallée a mers la Sorbona pentru a studia matematica. Intr-o zi, intr-un magazin parizian, a cumparat o carte intitulata Mystérieux Objets Célestes, a filozofului Aimé Michel. Cartea propunea o abordare stiintifica a domeniului. Vallée, incantat, a trimis o scrisoare autorului. Adolescentul se intreba daca oamenii pot comunica cu aceste inteligente ascunse, pe care Michel le-a numit „X”. In raspunsul sau, Michel spunea ca nu are prea multe sperante in acest sens. Ii reamintea lui Vallée ca martorii au vazut masini aparand de nicaieri si transformandu-se intr-o fractiune de secunda. Cum putem intelege astfel de viziuni? „Nu va lasati pacaliti de ideea de a ajunge la fund”, a insistat el. E doar un miraj. Vallée ar trebui in schimb sa-si cultive mintea ca si cum ar fi o floare, desi trebuie sa tina minte ca si „macul este o floare” si sa nu se piarda in lucruri imbatatoare. Sfatul a dat roade. Vallée a inceput sa scrie un roman SF numit Le Sub-Espace, care spune povestea unei echipe de oameni de stiinta care fug de un razboi mondial, se stabilesc intr-un laborator pe partea ascunsa a Lunii si construiesc o masina care le permite sa exploreze realitati alternative evitand in acelasi timp „capcanele halucinatorii”. A publicat cartea sub pseudonim, iar in paralel, sub nume propriu, a obtinut o diploma de master in astrofizica si s-a casatorit cu Janine Saley, o persoana cu idei similare, avand mai tarziu doi copii. In anul in care Vallée a absolvit, romanul sau a castigat Premiul Jules Verne. Iar el lucra ca astronom pentru guvernul francez, intr-un castel transformat intr-un observator din apropierea capitalei, unde un IBM 650 calcula orbitele satelitilor. Aici, intr-o noapte, a inregistrat o traiectorie care nu era satelit. Directorul a confiscat banda magnetica. Apoi, in 1962, Vallée a acceptat o alta pozitie in astronomie, de data aceasta la Austin, Texas. Dar se simtea, de asemenea, pregatit sa renunte la o cariera in astronomie pentru ceea ce spera sa fie o viata mai interesanta in domeniul calculatoarelor si al obiectelor ceresti misterioase. Anul urmator i-a oferit ocazia perfecta: J. Allen Hynek, seful departamentului de astronomie de la Universitatea Northwestern (din Evanston, Illinois, langa Chicago, una dintre cele mai prestigioase institutii academice din lume) i-a gasit lui Vallée, doar de 24 ani, un loc de munca ca programator la Institutul de Tehnologie al scolii. Hynek era, de asemenea, consilier stiintific al Proiectului Blue Book, pentru fenomenul OZN al Fortelor Aeriene ale SUA. Vallée a fost unul dintre primii care a folosit computere, statistici si simulari pentru a studia fenomenul. Vallée a urmat un doctorat axat pe inteligenta artificiala si a lucrat in paralel la prima sa carte despre OZN-uri: Anatomy of a Phenomenon, in care el afirma ca martorii constituie o sursa bogata de date si trebuie sa fie luati in serios de catre oamenii de stiinta. El a conceput si un sistem de clasificare care ia in considerare credibilitatea sursei, daca site-ul a fost revizuit de anchetatori si s-au luat in considerare toate posibilele explicatii pentru incident. Dar Vallée s-a ferit sa devina un „misionar” zgomotos si orgolios. Nu a permis editorului sau sa mentioneze pe coperta ca a lucrat pentru Northwestern si a refuzat sa-si promoveze cartea in mod agresiv. Vallée isi aminteste ca astronomul Carl Sagan i-a scris cu admiratie despre „Anatomie”, dar ca a refuzat cand ufologul l-a intrebat daca poate extrage din scrisoarea sa un fragment pentru prezentarea cartii. In anii saizeci, problema OZN-urilor tindea sa alterneze intre doi poli: fie se credea ca fenomenele sunt miraje create de evenimente naturale bizare, ori trucuri ale perceptiei umane (fulgere globulare, baloane meteorologice etc.), fie se credea ca OZN-urile sunt nave de explorare pilotate de extraterestri. Vallée nu era de nicio parte. Perceptia lui asupra fenomenului, cu accente din Jung, ii spunea ca este mai mult decat o simpla chestiune de piulite si suruburi. Era mai degraba ceva care le vorbea oamenilor la nivel mitologic, angajandu-le psihicul. Rapoartele despre experientele celui de-al saselea simt, cum ar fi clarviziunea, erau la ordinea zilei. El a sperat ca stiinta va incepe intr-o zi sa explice toate acestea, sa explice ce fel de tehnologie, din ce loc, ar putea genera asemenea efecte fizice, dar si mentale, chiar spirituale. O holograma 3D cu masa? Un obiect 5D care traverseaza universul nostru 4D? Echivalentul psihic al unui proiector de film, capabil sa arate unei persoane Bambi si alteia Godzilla? Curent profund Oricare ar fi fost tehnologia, Vallée credea ca oamenii au fost expusi ei de milenii, atat ca fapte empirice, cat si ca mituri. Cu ajutorul vanzatorilor de carti din Paris, el a achizitionat o biblioteca de texte ezoterice si a creat un catalog de observatii OZN care dateaza din timpurile premoderne. Acest catalog este mai lung decat cartea pe care a scris-o pe baza lui in 1969: Passport to Magonia. Examinand nenumarate cazuri bizare din trecut, Vallée a inceput sa se intrebe, daca nu cumva ceea ce se afla in spatele credintei in zane coincide cu ceea ce este si in spatele ufologiei? Nu cumva ambele provin din acelasi „curent profund”, filtrat de mediile culturale si tehnologice in schimbare? In anii saptezeci, Vallée s-a stabilit in San Francisco. A lucrat pentru SRI International, unde l-a ajutat pe Doug Engelbart, inventatorul mouse-ului, sa infiinteze reteaua Arpanet, precursorul internetului. In timpul sau liber, Vallée a efectuat analize computerizate pe inregistrarile istorice OZN. El a descoperit modele uimitoare de activitate. In cartea sa The Invisible College, publicata in 1975, Vallée emite ipoteza ca fenomenul OZN este un sistem de control, care trage de parghiile delicate ale imaginatiei umane, reprogramand, de fapt, software-ul nostru. Apoi a mai scris 12 carti despre „fenomen”, adica o gama de experiente suprareale care include si intalnirile apropiate OZN. Potrivit lui, absurditatea este o caracteristica esentiala a fenomenului. El se comporta uneori ca un delfin: se joaca cu noi. „Indiferent ce se afla in spatele fenomenului OZN este mult mai inteligent decat noi si duce umorul la un alt nivel”, a spus Vallée. Dar oricare ar fi adevarul stiintific, el banuia ca ar putea fi legat de secretul constiintei insasi si ca acest adevar este deja foarte aproape de noi. DAN D. FARCAS
|
PARANORMAL 
