|
Am primit recent de la Targu Mures, numarul 5 (mai) al revistei de cultura Vatra Veche, urmasa revistei Vatra din 1894, fondata de I. Slavici, I.L. Caragiale si George Cosbuc, acum avandu-l ca redactor sef pe publicistul Nicolae Baciut. O aparitie ilustrata cu reproduceri ale unor lucrari semnate de pictorita Nadia Negru si cu un sumar dens si extrem de interesant pentru un iubitor de arte si de literatura in mod special.
Mi-a atras atentia un interviu-dialog al Ancai Sirghie cu Mircea Tomus, realizat la Caminul de varstnici „Maria Theresa” de la Ocna Sibiului-Sura Mica, in 29 septembrie 2020. A fost publicat in numarul acesta ca un soi de Remember, deoarece Mircea Tomus s-a stins din viata la varsta de 88 de ani, pe 28 martie a acestui an. Criticul si istoricul literar Mircea Tomus a debutat literar in 1965, a scris lucrari dedicate operei poetului Vasile Voiculescu si Sadoveanu, fiind un reputat caragialeolog, fundamentale fiind studiile sale: Opera lui I.L. Caragiale, Teatrul lui Caragiale dincolo de mimesis’ (2002) si masiva lucrare Caragiale dupa Caragiale (2004). O personalitate culturala remarcabila, care, desi a fost „Cetatean de Onoare al orasului Avrig” din mai 2013, a murit intr-un „azil de batrani”, cum se spunea pe vremuri. Dialogul este intitulat de autoare Valsul amintirilor, si chiar asta este, amintiri depanate intre convivi obligati sa imparta o masa goala, in spatele unui geam de plexiglas. Intrebat cand s-a produs intalnirea cu literatura americana, Mircea Tomus, spunea: „in anii de liceu, caci in ultima vacanta imi amintesc ca citeam la Biblioteca Universitara din Cluj pe Carl May cu eroii lui, Winnetou si Old Shatterhand. Sansa de a calatori in America am avut-o mult mai tarziu. Era pe la inceputul anilor ’80, cand Nichita Stanescu fusese propus pentru o calatorie in S.U.A., dar el refuza categoric, pentru ca nu mai voia sa calatoreasca cu avionul. S-a intamplat ca eu fusesem impreuna cu Octavian Paler in R.F. Germana la un colocviu al scriitorilor, organizat la Köln, si aveam toate aprobarile necesare. Am plecat la Iowa, unde am participat la un atelier de creatie in colectiv. Programul acelui experiment interesant s-a desfasurat timp de 3 luni...”. Iar dintre personalitatile diasporei americane, Mircea Tomus il aminteste pe George Alexe: „In drumul meu spre Universitatea din Iowa City, un popas am facut totdeauna la Detroit, in statul Michigan. La Episcopia Ortodoxa de acolo, erau doua cladiri, una a ierarhului si alta a familiei lui George Alexe. Acesta socotesc ca a fost cel mai deosebit roman intalnit atunci peste Atlantic. Sotia Didi, o maestra in domeniul artelor plastice, care pregatea lucrari pentru diferite expozitii, mai era si o excelenta gospodina, care m-a desfatat cu bunatati culinare. Ea era pe atunci o sefa de protocol, care primea la Arhiepiscopia Misionara Romana din America si Canada cu sediul la Detroit musafirii sositi din Romania. Asa au fost Marin Sorescu, Adrian Paunescu, Ana Blandiana cu sotul ei, Romulus Rusan, si atati alti actori, universitari etc. Eu am propus sa fie invitat acolo si Tudor Gheorghe, care a tinut concerte in America”. Amintiri interesante, chiar si prin prisma faptului ca „in crunta dictatura”, intelectualii, artistii care doreau calatoreau chiar si in America, visul oricarui roman care voiau sa se afirme. Unii s-au afirmat, pe plan local, altii au revenit in tara fara regrete. GEORGE CUSNARENCU
|
BLITZ 
