28 iulie 1808 – Urcarea pe tron a sultanului turc Mahmud al II-lea

Mahmud al II-lea s-a nascut la 20 iulie 1785, în luna Ramadanului, fiind fiul sultanului Abdul Hamid I si al uneia dintre sotiile acestuia, Naksidil Sultan. În 1808, predecesorul si fratele vitreg al lui Mahmud al II-lea, Mustafa al IV-lea, a ordonat executia lui Mahmud si a varului acestuia, sultanul destituit Selim al III-lea.

 Selim al III-lea a fost ucis, dar Mahmud a fost tinut ascuns în siguranta de mama sa si pus pe tron dupa ce ienicerii razvratiti l-au alungat pe Mustafa. La începutul domniei sale, Mahmud s-a confruntat cu erodarea imperiului în Balcani. Razboiul cu Rusia s-a încheiat prin Tratatul de la Bucuresti (28 mai 1812), prin care sultanul ceda provincia Basarabia Rusiei.

 În 1815, Serbia era practic autonoma si curând avea sa se declanseze o puternica miscare de independenta în Grecia. Grecii din Moreea (Peloponez) s-au rasculat (1821) împotriva dominatiei otomane, iar Mahmud l-a chemat în ajutor pe Muhammad Ali Pasa, guvernatorul Egiptului. Dupa masacre de ambele parti, flotele reunite britanica, franceza si rusa au intervenit si au distrus flota otomano-egipteana în Golful Navarino (20 octombrie 1827), din sudul Greciei. Mahmud a declarat apoi razboi Rusiei. Otomanii au fost înfrânti în Razboiul ruso-turc din 1828-29, iar el a recunoscut independenta Greciei în 1830. În schimbul serviciilor sale împotriva grecilor, Muhammad Ali a cerut postul de guvernator promis.

 Când Mahmud a refuzat, fortele lui Muhammad Ali au invadat Siria, au înfrânt armata otomana la Konya (1832) si au avansat spre Constantinopol. Sultanul s-a adresat Rusiei, care si-a trimis flota în Bosfor si a semnat cu el un tratat de aparare reciproca (iulie 1833).

 Hotarât sa se razbune, Mahmud si-a trimis armata împotriva egiptenilor din Siria, dar a fost înfrânt sever la Nizip, la 24 iunie 1839, cu câteva zile înainte de moartea sa.

 Domnind peste Imperiul Otoman în perioada de declin a acestuia, Mahmud a fost un sultan energic, al carui nume s-a legat, în primul rând, de desfiintarea faimosului corp al ienicerilor si de tentativa de profesionalizare, sub comanda unor instructori germani, a armatei turcesti.

GABRIEL TUDOR