Filme care au pus bazele unor intregi genuri cinematografice

Majoritatea filmelor se incadreaza in genuri traditionale, usor de identificat – comedie, drama, horror, romantic si asa mai departe – dar exista si pelicule care au creat, practic, genuri noi.

 In anumite cazuri, intrigile au oferit ceva complet nou. In altele, au imprumutat tehnici din literatura sau au preluat ceva ce exista deja in cinematografie si l-au orientat intr-o directie noua, neasteptata. Oricare ar fi fost procesul, aceste noi genuri au avut un impact incontestabil, inspirand, ulterior, o multime de alte filme similare, pe care le vom aminti in cele ce urmeaza.

Night of the Living Dead – genul zombi

 Night of the Living Dead (Noaptea mortilor vii), de George A. Romero, este un film cu buget redus realizat in Pittsburgh, Pennsylvania, in 1968. Desi nimeni nu-i dadea vreo sansa, el a revolutionat genul horror. Zombii existau pe ecran si in carti de zeci de ani, fiind adesea prezentati ca niste creaturi controlate de un practicant voodoo.

 Romero a avut ideea de a-i reimagina ca pe niste oameni obisnuiti care au murit si au fost readusi la viata, unde actioneaza independent. Acest lucru s-a dovedit a fi o lovitura de geniu.

 Dar Night of the Living Dead a scris literalmente regulile pe care aproape toate filmele cu zombi aveau sa le urmeze. Aparut in perioada turbulenta de la sfarsitul anilor 1960, cand America era sfasiata de conflictul din Vietnam, filmul si-a folosit antagonistii strigoi ca pe o alegorie a deznadejdii resimtite de multi din tara. Fiecare film cu zombi de mai tarziu s-a bazat, intr-o masura sau alta, pe pre-cedentele stabilite de Romero.

Die Hard – Filmul Die Hard

 Die Hard (Greu de ucis) este singurul film care a initiat un subgen care il numeste in mod specific. La vremea respectiva, a fost considerat o nebunie faptul ca studiourile 20th Century Fox l-au platit pe Bruce Willis, vedeta de televiziune, cu cinci milioane de dolari pentru a juca in acest film de actiune despre un politist care incearca sa-si salveze sotia din ghearele teroristilor aflati intr-un zgarie-nori din Los Angeles. Cand filmul a avut un succes colosal, acel salariu a parut dintr-odata un chilipir.

 Toata actiunea se desfasoara intr-o singura locatie centrala si este realizata folosind doar obiectele pe care te-ai astepta sa le gasesti in acea locatie. Aceasta calitate diferentiaza filmul, dandu-i un sentiment de plauzibilitate de care multe alte filme de actiune ale vremii nu dispuneau.

 Bineinteles, ritmul de senzatie si performanta dinamica a lui Willis ajuta si ele. Die Hard a fost atat de influent incat a dat nastere nu numai la patru continuari, ci si la o serie de imitatori care au incercat sa-i reproduca tensiunea claustrofoba. Pasagerul 57 a fost „Die Hard intr-un avion”, Sechestrati in larg a fost „Die Hard pe o nava”, Alerta de gradul zero a fost „Die Hard in Biroul Oval” si asa mai departe.

Ziua cartitei – Filmul cu bucla temporala

 Cand Ziua cartitei a fost lansat, in februarie 1993, a fost un mare succes pentru starul Bill Murray. Povestea unui meteorolog cinic si irascibil, fortat sa traiasca la nesfarsit sarbatoarea care da numele filmului, pana cand isi da seama cum sa devina o persoana mai buna, a fost inteligenta si amuzanta. Combinat cu un subtext filozofic subtil, dar totusi perceptibil, filmul s-a dovedit a fi irezistibil.

 Odata cu trecerea timpului, Ziua cartitei a inceput sa dobandeasca statutul de clasic modern. Odata ce reputatia sa a evoluat, alte filme au vazut o oportunitate de a imprumuta trucul buclei temporale. Zi de nastere mortala si continuarea sa au aplicat-o cu succes in genul horror, iar Prizonier in timp a adaptat-o in science fiction. Palm Springs a ridicat miza prin faptul ca mai multe personaje au ramas blocate impreuna intr-o zi care se repeta.

Pulp Fiction – Filmul de comedie politista non-cronologica

 Hollywoodul are o traditie indelungata in materie de filme politiste, dar Quentin Tarantino a schimbat regulile jocului in 1994, cand a lansat capodopera sa, Pulp Fiction. Pelicula continea multe dintre elementele traditionale. Regizorul a filtrat aceste lucruri prin propria sa viziune asupra lumii. De exemplu, cei doi asasini, interpretati de John Travolta si Samuel L. Jackson, discuta despre meniurile de la McDonald’s si citesc benzi desenate intre doua crime.

 Tarantino a luat, de asemenea, decizia indrazneata de a spune povestea intr-o ordine non-cronologica. Imediat, o multime de alti regizori s-au gandit ca ar putea realiza urmatorul Pulp Fiction, copiind stilul lui Tarantino.

 Nivelul de calitate a variat, dar Crime si pasiune, Sapte psihopati, Ce sa faci in Denver dupa moarte si Rataciti in desert sunt cateva dintre cele mai notabile exemple.

GABRIEL TUDOR