O boala rareori abordata

 Consumul de tutun este unul dintre principalii factori de risc pentru dezvoltarea unui numar mare de patologii oncologice. Cancerul limbii este una dintre cele mai agresive patologii ale cavitatii bucale si ale sistemului stomatognat (ansamblul de organe si tesuturi care permit functii fiziologice precum mancatul, vorbirea, mestecatul, respiratia si toate expresiile faciale).

 Aceasta este o boala multifactoriala, nu exista o cauza unica, unii dintre factorii de risc care pot fi luati in considerare sunt, printre altele, genetica, consumul de tutun si de alcool, alimentatia deficitara, stresul. De asemenea, s-a stabilit ca papilomavirusul uman (HPV) este un factor de risc foarte important, deoarece s-a demonstrat o relatie ridicata intre acesta si dezvoltarea cancerului in diferite zone ale cavitatii bucale.

 Pentru depistarea precoce a cancerului oral, este esential sa se tina cont de urmatoarele aspecte:

 - Atat pacientul, cat si medicul stomatolog sa fie preocupati de efectuarea unui examen clinic regulat, care sa includa evaluarea lanturilor ganglionare, precum si o evaluare clinica aprofundata intraorala a tuturor zonelor gurii, in special a limbii in partea dorsala, ventrala, laterala si baza ei.

 - Sa existe informatii despre istoricul familial legat de aceasta patologie.

 - Sa se cunoasca obiceiurile pacientului ce pot fi legate de boala si care pot declansa aceasta patologie.

 - Existenta unor leziuni considerate precanceroase si clasificate de Organizatia Mondiala a Sanatatii; acestea se pot manifesta ca o placa alba sau o leziune rosie, neasociate cu niciun tip de traumatism sau boala sistemica. Medicul dentist trebuie sa ia in considerare efectuarea unei biopsii pentru a ajuta la confirmarea unui diagnostic precoce al cancerului oral. Cancerul de limba in stadiile sale incipiente este asimptomatic, iar cand este deja avansat poate provoca durere din cauza compromisului structurilor nervoase. In multe ocazii, pacientul are dificultati de a vorbi si de a inghiti din cauza pierderii mobilitatii limbii.

 De asemenea, localizarea, simptomatologia, timpul de evolutie si manifestarea clinica au caracteristici specifice care ajuta la diferentierea acesteia de alte patologii. Tratamentul indicat este intotdeauna chirurgical, deoarece urmareste indepartarea intregii leziuni.

 Medicul stomatolog joaca un rol fundamental in identificarea si diagnosticarea acestei boli, deoarece are cunostinte despre factorii de risc si aspectul clinic al ei. In plus, are competenta de a efectua o biopsie si de a o trimite unui anatomopatolog oral pentru un studiu histopatologic, precum si de a solicita imagini diagnostice care sa ajute la confirmarea opiniei sale, sa evalueze extinderea si angajarea altor structuri in cazul infiltratiei leziunii.

 Odata ce diagnosticul este verificat, trebuie facuta trimitere la chirurgul maxilo-facial sau la oncologul specializat in cap si gat.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU