Renastere prin cantec

Frecvent impresionati de ceea ce numim spectacolul vietii, perceput aproape exclusiv vizual, prin forme si culori, in realitate exista o dimensiune, in curgere permanenta, ce poate defini verbul „a fi”: armoniile sonore, melodicitatea fiecarui element din lumea vie si nevie, acea vibratie invizibila a aerului care se intalneste cu eternitatea.

 Tradusa in termeni concreti si mereu contemporani cu fiinta umana, muzica se manifesta prin compozitii adresate auzului, iar in timp ce vocile sunt unice, alaturarea lor genereaza adevarate miracole, noi lumi ce se cer a fi dezvaluite si savurate in consecinta. Oamenii au trecut prin epoci de efervescenta a muzicii corale, din pacate unele fiind „confiscate” de domenii care nu au de-a face cu arta. Ceea ce nu inseamna ca aceasta arta autentica a cantatului nu a existat ori ca a fost aruncata in cine stie ce temnita a constiintei umane.

 La un nivel superior, opera ilustreaza magia si forta penetranta a armoniilor sonore corale, insa absolut remarcabile sunt si prestatiile artististice complexe ale corurilor mixte, care umpleau pana la refuz, si in Romania, salile de spectacole. Avem inca o prezenta permanenta in acest sens prin cunoscutul cor profesionist Madrigal, de a carui faima se leaga numele maestrului Marin Constantin. Acelasi dirijor a avut, cu multe decenii in urma, si inspiratia crearii unui ansamblu similar alcatuit din studenti ai Universitatii din Bucuresti. Dupa o serie de performante, dar si de sincope „neartistice”, destinul acestuia a intrat pe un fagas impresionant, primind o identitate inconfundabila, transformata in renume: Corul mixt „Pro Arte” al Universitatii Bucuresti.

 Ridicata iarasi din temelii, in anul 1976, ca o reinviere din propria cenusa, noua constructie i-a apartinut foarte tinerei Ligia Balica, pe-atunci aflata in anul II a Conservatorului „Ciprian Porumbescu”. O aparenta fragila, dar stapanita de o forta incredibila, prin care a reusit intotdeauna nu doar sa coordoneze in mod ideal, ci si sa le imprime neprofesionistilor membri o personalitate distincta ce nu s-a lasat mult asteptata pana la primirea confirmarii publice binemeritate.

 S-a generat astfel un fenomen autentic al universului coral autohton, zecile de „proartisti” devenind nu doar colegi ad-hoc, ci si prieteni, alcatuind o mare familie. In mod cert, tineretea a fost la vremea aceea unul dintre motoarele ce au propulsat ansamblul pe podiumurile festivalurilor si concursurilor de prestigiu la care a participat.

 Cel mai bine poate ilustra acel spirit Pro Arte al membrilor lui, alaturat talentului, daruirii si placerii naturale de a participa la un act de creatie estetica, chiar Ligia Balica-Vascan, intre timp stabilita cu familia in Statele Unite, insa fara a abandona nicio clipa aceasta realizare profesionala de capatai: „Corala «fluviu», cum mi-a placut mereu s-o numesc, a existat in continua crestere, nu atat ca numar, cat mai ales in privinta calitatilor muzicale dobandite prin munca sustinuta, pasionata, care a rodit minunat, repurtand numeroase succese concretizate in premii nationale si internationale si avand stagiune permanenta de concerte pe scenele de prestigiu ale Capitalei, in tara si peste hotare.”

 S-ar putea scrie tomuri intregi despre destinul colectiv al Corului „Pro Arte”, dar esentialul nu poate fi reprodus in cuvinte: sublimul acordurilor muzicale reunite ca zeci si zeci de flori multicolore intr-un buchet urias oferit oamenilor, sufletului lor, fie pentru a le incanta clipa de magie, fie pentru a le da speranta ori a le alina tristetile vietii.

 Daca unii asimileaza ideea de piese corale acelei muzici patriotice convertite in vremuri trecute in ode aflate pe „linia de demarcatie” dintre arta adevarata si compromis sociopolitic, nu asa ceva s-a intamplat cu „Pro Arte”.

 Tinerii din acest cor au interpretat compozitii romanesti si straine ale marilor valori din domeniu (inclusiv colindele atat de cenzurate pana acum trei decenii si ceva!), si pe care, de cativa ani, le fac din nou auzite cu prilejul intalnirilor generate sub impulsul iubirii pentru muzica al Ligiei.

 Fiindca aici se naste miracolul artei: in cazul „Pro Arte”, vorbim despre revigorarea partiala a ansamblului, la chemarea... de peste Ocean a dirijoarei sale. De altfel, multi dintre cei care sunt si astazi prezenti la repetitiile si spectacolele concpute de aceasta vin din departari, ca intr-o perpetua intoarcere la origini a sufletelor raspandite prin lumea larga.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU