Descendentii lui Alexandru cel Mare

Una dintre cele mai fascinante personalitati ale istoriei universale este Alexandru Macedon, cunoscut nu doar ca unul dintre liderii militari ai omenirii, ci si ca un controversat reprezentant al celor mai importanti barbati ce au influentat evolutia actualei noastre civilizatii, prin unitatea politica, de scurta durata, intre Occident si Orient.

Kalash – omul credincios obiceiului

 Dincolo de legende si speculatii, oamenii de stiinta considera ca au identificat si elemente incontestabile referitoare la existenta marelui militar. In acelasi timp, nu este omis aspectul referitor la semnificatia preponderent razboinica a prezentei sale, intrucat oamenii de stiinta releva urme absolut spectaculoase ale campaniilor sale pe continentul asiatic.

 Exista astfel, ascuns pe dealuri indepartate din nord-vestul Pakistanului, un grup de trei sate ai caror locuitori inca incearca sa-si pastreze limba si cultura in fata modernitatii si a convertirii religioase. Se presupune ca tribul, cunoscut sub numele de Kalash, ar fi descins din soldatii armatei lui Alexandru cel Mare care au calatorit pe acest drum in anul 324 i.Chr. Cu toate acestea, multi savanti neaga povestea, desi inca nu a fost stabilit modul in care acesti oameni, limba, imbracamintea si cultura lor centrata pe adorarea naturii, in contrast marcant cu cea islamica a populatiilor inconjuratoare, au evoluat si au supravietuit de-a lungul secolelor.

 Scriitorul britanic Rudyard Kipling a facut aluzie la oamenii din „Kafiristan” in cartea sa „The Man Who Would Be King” (Omul care voia sa fie rege, 1888). Potrivit unor savanti, povestea lui Kipling a dat nastere mitului ca ei sunt descendenti din armata lui Alexandru Macedon. Timp de secole, membrii tribului Kalash au trait intr-o regiune muntoasa indepartata, fiind convertiti pe filiera politica la Islam, iar pamantul lor redenumit Nuristan. Astazi, ei formeaza cel mai mic dintre grupurile etnice minoritare din Pakistan (aproximativ 3.000-4.000 de indivizi).

Identitate de peste 2000 de ani

 Cu multi ani in urma, membrii comunitatii Kalash aveau o viata simpla, in cea mai mare parte dependenta de agricultura si de cresterea vitelor. Hrisca si alte culturi erau cultivate pe vaile raurilor, livezile ofereau fructe de diferite feluri, iar laptele de vaca era folosit pentru a prepara ghee, unt si branza. Vinul era facut din struguri si mancarea gatita in cuptoare cu lemne.

 Populatia Kalash a urmat o credinta orientata spre natura, pe care mai tarziu unii cercetatori au echivalat-o cu o forma animista de religie, asemanatoare cu cea a Greciei Antice, in timp ce altii au gasit asemanari cu conceptele antice hinduse. Totodata, urmeaza diverse obiceiuri si ritualuri. Unul dintre ele, mult studiat, este cel de a trimite femeile gravide la „bashaleni”, o cladire aflata departe de sat. Astazi, se considera ca era o forma de opresiune, dar potrivit Kalashilor, femeile sunt cele care se ocupa de cea mai mare parte a muncii de zi cu zi, ele avand parte in schimb de odihna deplina.

 Membrii tribului Kalash, deosebiti de populatiile din jur, au si astazi convingerea ca sunt descendenti ai trupelor lui Alexandru cel Mare care s-au stabilit in zona in urma cu aproximativ 23 de secole. Numarand doar aproximativ 4.000 de membri, multi dintre ei au pielea deschisa si ochii albastri sau verzi, trasaturi ce contribuie la legenda veche ca sunt intr-adevar descendenti ai sol-datilor greci care au luptat pentru Alexandru cel Mare in Pakistan, in jurul anului 300 i.Chr.

 Populatia Kalash este o societate patriarhala, insa fara a imparti barbatii si femeile in doua lumi inchise. Autoritatea apartine barbatilor, dar principala diferentiere se face in privinta dreptului de mostenire, o femeie nu poate mosteni, nu detine nimic in afara de bijuteriile ei.

 Desi izolarea geografica a pastrat cultura Kalash, presiunea islamica este tot mai puternica, punand in pericol o comunitate unica in lume prin traditiile atat de diferite de ale lumii in care traiesc.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU