OZN-uri la Kiev

Pe 23 august 2022, astronomii ucraineni FI. Jiliaev, V.N. Petukhov si V.M. Reshetnyk, de la Observatorul Astronomic Principal, din Kiev, al Academiei de Stiinte a Ucrainei (MAO NASU), au publicat un studiu stiintific preprint intitulat „Fenomene aeriene neidentificate I. Observatii ale evenimentelor”, postat pe site-ul web cu acces deschis arXiv.org.

 Articolul, care a fost revazut apoi in 16 septembrie 2022, spune ca este vorba de o comanda a NASA, prin care o echipa de cercetare sa studieze fenomenele aeriene neidentificate (UAP), evenimente care nu pot fi identificate stiintific ca fenomene naturale cunoscute. La observator s-a efectuat si un studiu independent dedicat UAP.

 In introducerea articolului se reaminteste ca Pentagonul este interesat de OZN-uri si a creat in 2022 asa-numitul Birou de Rezolvare a Anomaliilor pentru toate domeniile (AARO). Misiunea biroului va fi de a sincroniza eforturile Departamentului Apararii si ale altor departamente si agentii federale din SUA de a detecta, identifica si atribui obiecte in spatiul aerian de interes militar asociate cu amenintarile la adresa sigurantei aeriene si a securitatii nationale. Aceasta include obiecte anormale neidentificate in aer, spatiu, subacvatice si trans-medii.

 NASA va efectua, de asemenea, un studiu independent al fenomenelor neidentificate din atmosfera. NASA a infiintat in acest scop o echipa de cercetare care sa studieze fenomenele aeriene neidentificate (UAP), adica sa observe evenimente care nu pot fi identificate stiintific ca fenomene naturale cunoscute. Grupul de cercetare independent al agentiei va fi condus de astrofizicianul David Spergel, fost presedinte al Departamentului de Astrofizica de la Universitatea Princeton. Daniel Evans, ofiter de cercetare la Directia de misiune stiintifica a NASA, va fi oficialul NASA responsabil cu organizarea studiului.

Obiecte ciudate

 Cercetarile efectuate in Ucraina au folosit doua statii meteorologice instalate in Kiev si in satul Vinarivka din sudul regiunii Kiev, statii aflate la circa 120 de kilometri una de cealalta. Observatiile au fost efectuate cu camere video color in timpul zilei, utilizand o tehnica originala pentru detectarea si evaluarea caracteristicilor UAP.

 Autorii afirma ca au observat peste tot o gama larga de UAP-uri, un numar semnificativ de obiecte a caror natura nu este clara. Observatiile de UAP au fost impartite in doua tipuri, pe care le-au numit in mod conventional: (1) Cosmice si (2) Fantome. Cosmicele sunt obiecte luminoase, mai stralucitoare decat fundalul cerului. Fantomele sunt obiecte intunecate, cu un contrast de la cateva procente pana la aproximativ 50%. Au fost detectate zboruri ale unor obiecte singulare, dar si grupe si escadroane, deplasandu-se cu viteze de la 3 la 15 grade pe secunda. Unele obiecte luminoase prezentau o variabilitate regulata a luminozitatii cu frecventa de 10 - 20 Hz. Distanta fata de obiecte a fost estimata prin determinarea caracteristicilor culorii acestora. „Fantomele” erau corpuri complet negre care nu emit si nu absorb nicio radiatie. Ele au fost observate in troposfera la distante de pana la 10 - 12 km. Dimensiunea lor a fost estimata la 3 - 1 metri, iar vitezele de pana la 15 km/s.

 „Caracteristica principala a UAP – se spune in lucrare – este viteza extrem de mare. Helmholtz a stabilit ca ochiul nu percepe fenomenele care dureaza mai putin de o zecime de secunda. Este nevoie de patru zecimi de secunda pentru a recunoaste un eveniment. De asemenea, inregistrarile foto si video obisnuite nu-l vor surprinde. Pentru a detecta un UAP, trebuie sa reglati fin echipamentul: viteza obturatorului, rata cadrelor si intervalul dinamic.”

 Drept urmare, cercetatorii au facut exact asta folosind doua statii de monitorizare a meteorilor din Kiev si Vinarivka. „Am dezvoltat o tehnica speciala de observare, tinand cont de vitezele mari ale obiectelor observate”, se spune in lucrare. „Timpul de expunere a fost ales astfel incat imaginea obiectului sa nu se schimbe semnificativ pe parcursul expunerii. Frecventa cadrelor a fost aleasa pentru a tine cont de viteza obiectului si de campul vizual al camerei. In practica, timpul de expunere a fost mai mic de o milisecunda, iar frecventa cadrelor nu a fost mai mica de 50 Hz.”

 Timpul de expunere a fost ales astfel incat imaginea obiectului sa nu se schimbe semnificativ in timpul expunerii. Frecventa cadrelor a fost aleasa pentru a tine cont de viteza obiectului si de campul vizual al camerei. Cadrele au fost inregistrate in format .ser cu 14 si 16 biti. Neindeplinirea acestor conditii ar duce la faptul ca obiectele nu vor fi inregistrate in timpul observatiilor. Pentru a determina coordonatele obiectelor, camerele au fost instalate in directia zenitului sau a Lunii.

 Fara a mai intra in alte detalii, articolul celor trei astronomi este cuprinzator, intesat cu formule matematice care detaliaza metodele folosite, ca si cu peste douazeci de fotografii si diagrame, indeplinind standardele unei lucrari stiintifice.

 Astronomii ucraineni spun ca exista tone de OZN-uri peste Kiev scrie Matthew Gault, intr-un articol din 13 septembrie 2022, in Vice/Motherboard. Spatiul aerian al Ucrainei a fost ocupat in acest an – aceasta este natura razboiului. Dar oamenii de stiinta din Ucraina privesc spre cer si vad ceva la care nu se asteptau: un numar impresionant de OZN-uri. Lucrarea nu abordeaza in mod specific razboiul – spune comentatorul – dar in Statele Unite, Pentagonul a sugerat, a speculat si a avertizat de mult ca unele OZN-uri ar putea fi o tehnologie avansata a unor armatele straine, in special China si Rusia (desi nu a oferit nicio dovada in acest sens). Lucrarea din Ucraina este remarcabila, deoarece nu numai ca arata ca stiinta continua si in timpul razboiului, dar analizeaza si o multime de observatii neobisnuite.

 Tim Marchman comenteaza si el ca ar fi o explicatie la indemana ca obiectele observate sunt drone, sau rachete sau altceva asociat cu razboiul. Dar cei trei autori insista ca natura acestora „nu este clara”. Inca de la apartia articolului, publicatia The Debrief a mentionat ca „autorii nu propun nicio explicatie sau ipoteza posibila cu privire la obiecte si aspectul lor sau daca ar putea avea surse subiacente banale”. Dar orice ar fi aceste OZN-uri, ele nu sunt, in niciun caz, arme hipersonice.

Observatii neconcludente

 Au fost si comentarii sceptice. Mick West, pe site-ul sau Metabunk, face o analiza critica a studiului UAP ucrainean si a mai multor imagini pe care le continea, punand sub semnul intrebarii distantele obiectelor citate de autorii studiului si remarcand asemanarea acestora cu insecte fotografiate in conditii similare.

 Aparent, reactia la lucrare a fost suficient de importanta, astfel incat, pe 15 septembrie 2022, MAO NASU a organizat un seminar de astrofizica pentru a facilita interpretarea si argumentarea faptului ca evenimentele observate sunt chiar UAP si nu fenomene de alta natura. La acest seminar a fost prezent si B.E. Zhilyaev, autorul principal al lucrarii. Consiliul stiintific a deplans faptul ca rezultatele studiului nu au fost revizuite sau discutate intr-un colectiv extins al MAO NASU inainte de publicarea lor preprint. Declaratia consiliului precizeaza ca presupusul fenomen aerian descris de autorii studiului a fost obtinut in „modul de testare” a aparaturii, in timpul unor observatii de rutina a meteorilor.

 In concluziile acestei reuniuni s-a mai spus ca observatiile facute de Zhilyaev si colegii sai au fost „originale”, desi s-a adaugat ca „prelucrarea si interpretarea rezultatelor au fost efectuate la un nivel stiintific neadecvat si cu erori semnificative in determinarea distantelor pana la obiectele observate”. Alte probleme legate de cercetare au inclus absenta unor date relevante, ca si lipsa unor indicatii privind situatiile in care presupusele evenimente UAP au fost observate simultan de la cele doua statii de observare.

 In plus, Consiliul a spus ca autorii „nu ofera argumente ca printre UAP-urile observate ar putea fi fenomene naturale sau obiecte artificiale de origine pamanteana”, mentionand in continuare ca, in absenta unei analize critice pentru erori si acuratetea prelucrarii datelor, „autorii postuleaza concluzii nerezonabile despre caracteristicile obiectelor observate ca UAP”. Boris Zhilyaev, cercetatorul principal al lucrarii, a refuzat sa comenteze public aceste afirmatii.

 In concluzie, putem si noi observa, pe de o parte, deschiderea extraordinara din ultimul an si jumatate a unui numar de oameni de stiinta, din diferite tari, catre culegerea de date privind UAP, folosind aparatura de varf, si catre interpretarea datelor obtinute folosind un aparat stiintific adecvat. Iar, pe de alta parte, persista incrancenarea celor care nu pot accepta existenta unor fenomene, dincolo de ceea ce putem explica.

DAN D. FARCAS