|
Desi vreme de decenii s-a crezut ca unul dintre cei mai indragiti suverani britanici, George al V-lea, a murit rapus de boala, in 1936, publicarea unor fragmente din jurnalul medicului regal, lordul Dawson, de catre biograful acestuia, in 1986, a relevat lumii un fapt zguduitor: suveranul fusese eutanasiat.
Biograful sau descoperise aceste insemnari cand scria despre viata lordului Dawson in 1950, dar el si vaduva lordului au decis sa nu includa eutanasia regelui in biografia tiparita atunci. Ultimele cuvinte ale regelui George al V-lea fusesera date publicitatii ca fiind: „Ce mai face Imperiul?”, iar cuvintele sale au fost deseori repetate cu reverenta si tristete pentru cat de emotionant era faptul ca regele era preocupat de sanatatea regatului in timp ce se afla pe moarte. Potrivit notitelor lordului Dawson, ultimele cuvinte ale regelui au fost de fapt: „Sa te ia naiba!” si au fost adresate asistentei sale, in timp ce aceasta ii injecta, sub supravegherea lordului Dawson, o doza de morfina care nu era fatala, pentru a-l adormi. Oare injuratura a fost adresata pentru ca regele banuia ce aveau de gand sa-i faca medicul si asistenta? Nu vom gasi niciodata raspunsul la aceasta intrebare, intrucat, dupa acea prima injectie de morfina din seara respectiva, el nu si-a mai recapatat niciodata cunostinta. Uciderea „din mila” a lui George al V-lea a avut loc mai tarziu, in aceeasi seara. La ora 21:30, lordul Dawson a scris un buletin medical in care nota: „Viata regelui se indreapta pasnic spre final.” Dupa ce regele si-a pierdut cunostinta, Cosmo Lang, arhiepiscopul de Canterbury, a venit si s-a rugat la capataiul lui. Dupa ce arhiepiscopul a plecat, lordul Dawson a pregatit doua injectii fatale. Asistenta regelui a refuzat sa coopereze, asa ca Dawson a administrat el insusi injectiile, prima continand trei sferturi de gram de morfina, iar cea de-a doua un gram de cocaina. Potrivit notitelor sale, Dawson a aranjat cu raceala ca moartea regelui sa aiba loc inainte de miezul noptii, pentru ca anuntul sa apara mai intai in editia de dimineata a ziarului Times si nu in vreo publicatie mondena. „In jurul orei 11 era evident ca ultima etapa ar putea dura mai multe ore, necunoscute pacientului, dar putin conforme cu demnitatea si seninatatea pe care le merita cu prisosinta si care cereau o scurta scena finala. Ore intregi de asteptare doar pentru sfarsitul mecanic, cand tot ceea ce este cu adevarat viata a plecat, nu fac decat sa epuizeze privitorii si sa ii tinae atat de incordati incat nu se pot folosi de mangaierea gandului, a comuniunii sau a rugaciunii. Prin urmare, am decis sa determin sfarsitul si am injectat (eu insumi) morfina gr. 3/4 si, la scurt timp dupa aceea, cocaina gr. 1 in vena jugulara.” (Insemnarile medicului lord Dawson) In notele lordului Dawson se mai precizeaza ca regina Maria si printul de Wales, care avea sa devina Eduard al VIII-lea, i-au spus ca nu doreau ca viata regelui sa fie prelungita inutil daca boala sa era in mod clar fatala. Dar niciunul dintre ei nu i-a atras atentia lordului Dawson ca exista o mare diferenta morala intre a prelungi „inutil” o viata si a pune capat unei vieti la timp pentru a obtine anuntul de deces in editia de dimineata a ziarului Times. Bizar este faptul ca in 1935, regele prezisese cu exactitate caderea fiului sau, Edward: „Dupa ce eu voi muri, baiatul se va ruina singur in 12 luni”. A mai spus acest lucru despre cel de-al doilea fiu al sau, Albert (Bertie), si despre iubita sa nepoata Elisabeta: „Ma rog la Dumnezeu ca fiul meu cel mare sa nu se casatoreasca niciodata si sa nu aiba copii si ca nimic sa nu se interpuna intre Bertie, Lilibet si tron.” Inainte de sfarsitul anului, asa cum prevazuse tatal sau, Eduard al VIII-lea a renuntat la coroana pentru a se casatori cu americanca Wallis Simpson, divortata de doua ori. Cand Edward a abdicat inainte de sfarsitul anului 1936, tatal printesei Elisabeta, Albert, a devenit regele George al VI-lea. S-a ajuns ca 1936 sa fie denumit „Anul celor trei regi”. GABRIEL TUDOR
|
ISTORII UITATE 
