|
La sfarsitul lunii septembrie 2022 a fost prezentat in media noul logo oficial al Unitatii de Informatii Aviatiei din SUA (NIM-Aviation). Pe acest logo apare si o farfurie zburatoare. Intre timp logo-ul a disparut, inlocuit cu altul, dar nu inainte de a starni interesul public si speculatii.
NIM-Aviation este consilierul principal al Directorului de Informatii Nationale in chestiuni legate de domeniul aerian si conduce eforturile de identificare, analiza si integrare a informatiilor privind amenintarile si vulnerabilitatile din cer. NIM-Aviation a fost, de asemenea, coautor al acelui „raport preliminar” privind fenomenele aeriene neidentificate, prezentat Congresului in iunie 2021. Cel care a observat logo-ul si l-a postat pe Twitter a fost entuziastul OZN si realizatorul de documentare Jeremy Corbell. Reactia oficialitatilor a fost ca biroul „a afisat in mod eronat o sigla neoficiala si incorecta”. In plus, logo-ul temporar, despre care agentia spune ca a fost postat din greseala, parea sa includa si un avion de lupta rusesc. Una dintre cele mai avizate analize ale incidentului a fost facuta de Christopher Mellon, fost subsecretar adjunct al Departamentului Apararii din SUA. Prima sa observatie a fost ca fanii OZN/UAP (de la UnidentifiedAerospace Phenomena) au incercat, in mod naiv, sa speculeze mai mult decat era cazul din respectiva aparitie. In mod previzibil, presupunerile s-au dovedit facute in van cand s-a dezvaluit ca sigla afisata nu era altceva decat un proiect pregatit de un angajat guvernamental de nivel scazut. Nimeni de la un nivel superior nu vazuse si cu atat mai putin aprobase sigla. De fapt, putinii oameni de la Departamentul Apararii (DoD) si din Comunitatea de Informatii (IC) implicati in problema UAP/OZN au fost la fel de surprinsi ca oricine cand imaginea a aparut pe retelele sociale. Rapoarte secretizate E un tipar care se repeta iar si iar, spune Mellon, in care apare o problema minora si este gresit interpretata. Un alt exemplu este raspunsul recent, la o solicitare facuta in numele legii accesului la informatii (FOIA) catre US Navy, in care se specifica faptul ca un videoclip UAP/OZN solicitat este clasificat si, prin urmare, nu poate fi lansat. In acest raspuns nu era de fapt nimic nou; directiva interzicand declasificarea era in vigoare cel putin din jurul anului 2019, dar publicul nu stia si nu i s-a spus in reportajele de presa, asa ca imediat au aparut tot felul de speculatii dezinformate despre cum ar trebui interpretata aceasta „noua” dezvoltare, cand de fapt nu exista nimic nou si nu a fost nicio schimbare de politica. Intr-un alt caz, nu cu mult timp in urma, Agentia de Informatii a Apararii (DIA) a lansat documente legate de programele UAP/OZN ale Pentagonului: AAWSAP si AATIP, apoi a reordonat clasificarea acestor documente la altceva decat UAP/OZN. Imediat presa a inceput sa ridice intrebari si sa raporteze despre gestionarea nefericita a problemei de catre DIA. Si in acest caz, angajatii de nivel scazut care isi realizau treaba rutinier au facut actiuni care au intrat in atentia presei, fortand managementul de nivel mediu sa se implice. Dar acest lucru nu a avut absolut nimic de-a face cu politicile sau actiunile UAP/OZN la nivel inalt. A fost doar un pic de birocratie neglijenta. In fiecare dintre cazurile de mai sus, comentatorii UAP/OZN au manifestat tendinta naturala de a crede ca aceste evenimente sunt indicii ale opiniilor oamenilor din varful DoD sau parte a unui plan coerent care implica gestionarea problemei UAP. De fapt, fiecare dintre respectivele cazuri demonstreaza contrariul: exista putina gestionare coerenta a problemei UAP la niveluri inalte! Este doar o usoara exagerare – afirma Mellon – daca spunem ca nimeni la nivelurile inalte ale DoD sau IC nu are timp sa ia in considerare problema UAP. Daca cineva se indoieste de acest lucru inseamna ca nu este in legatura cu realitatea vietii inaltilor oficiali ai DoD si IC care se preocupa de conflictele din Ucraina sau criza din Taiwan, cu raspunsurile la solicitarile de la Congres, cu pregatirile pentru intalnirile de la Casa Alba, cu conferinte de presa majore si cu o mie de alte lucruri mai urgente decat problema UAP/OZN. Singurul motiv pentru care cineva din DoD sau IC acorda atentie problemei UAP/OZN este ca Congresul obliga aceste organizatii masive sa inceapa sa se implice. Mellon ne indeamna sa retinem intotdeauna ca, in mod obisnuit, problema UAP este total irelevanta pentru inalti oficiali guvernamentali din SUA. Dupa cum a spus recent secretarul Fortelor Aeriene, transmitand opiniile multora de la DoD, „Eu am amenintari reale pentru care sa imi fac griji”. Cei interesati de problematica OZN ar trebui sa fie informati ca, pe scurt, ideea ca inaltii functionari au timp sa-si bata capul cu trivialitati cum ar fi un proiect de logo al DNI este absurda. Aceasta naivitate – spune Mellon – se refera la cea mai comuna conceptie gresita pe care outsiderii o au despre modul in care functioneaza Departamentul Apararii si Guvernul SUA in general. Nu exista o minte rationala centrala care sa orchestreze subiectul UAP/OZN sau majoritatea celorlalte probleme la locul de munca; masivul aparat de securitate nationala contine milioane de oameni in zeci de organizatii foarte slab conectate intre ele. Este ceva ce seamana mai degraba cu o monarhie feudala extinsa, cu feude si centre de putere independente, fiecare luand decizii de capul sau, concurand unul cu celalalt pentru acces, influenta si resurse. Spatiul asupra caruia are control Secretarul Apararii cuprinde aproximativ 40 de agentii cu servicii si comandanti, deci are dimensiuni coplesitoare si doar cele mai importante probleme sunt reconciliate la varf. Aceasta nu include nici siglele, nici modul de gestionare a cererilor individuale FOIA, nici compartimentarea documentelor DIA. Pentru cei care ar putea fi interesati – continua Mellon – unul dintre cele mai bune exemple despre cum functioneaza in practica aparatul masiv de securitate nationala este oferit de o analiza facuta crizei cubaneze a rachetelor de profesorul Graham Allison de la Harvard. Dupa cum demonstreaza el, au intrat in joc sfaturi extrem de contradictorii si prerogative institutionale, oferindu-i tanarului presedinte J.F. Kennedy sfaturi extrem de disfunctionale si aproa-pe dezastruoase si inconsistente (acest lucru s-a mai imbunatatit totusi ulterior). Divergentele si dezordinea sunt mai degraba norma decat exceptia. Artefacte birocratice Intr-adevar, spune Mellon, Pentagonul este deseori denumit „balamucul cu cinci laturi” de catre oamenii care lucreaza in transee acolo, confruntati zilnic cu realitatile birocratiei adesea inconsistente si incoerente. Deci, data viitoare cand o sa mai apara in presa un articol referitor la UAP/OZN si structurile guvernamentale americane, Mellon sfatuieste cititorul sa incerce sa reziste tentatiei de a citi prea multe in el. Cel mai probabil nu va fi altceva decat un alt element aleatoriu pe care presa sau social media l-au identificat si care reflecta o decizie foarte locala a unei persoane la un nivel scazut al leviatanului. Procedand cu prudenta, nu vei fi dezamagit sau surprins cand se va dovedi a fi doar un alt artefact birocratic banal si intamplator. In alta ordine de idei, in august 2021, Pentagonul a creat Grupul operativ de fenomene aeriene neidentificate pentru a analiza observatiile de obiecte zburatoare necunoscute. Potrivit Pentagonului, misiunea grupului a fost aceea de a „detecta, analiza si cataloga” aceste evenimente, precum si de a „intelege mai bine” „natura si originile” OZN-urilor. O versiune clasificata a raportului grupului a fost oferita parlamentarilor. Potrivit revistei Forbes, oficiali nenumiti au declarat presei americane ca raportul ramane ambiguu daca obiectele sunt de natura extraterestra sau nu, tragand concluzia ca nu exista dovezi pentru aceasta teorie, dar ca ea nu poate fi nici exclusa. Un comentator scria ca rezultatele calculelor implica, cel putin posibilistic, faptul ca Pamantul a fost vizitat de extraterestri. Daca acesta este cazul, tehnologia necesara pentru vizitarea Pamantului ar fi cu sute, mii sau milioane de ani mai avansata decat a noastra. Pe 12 septembrie 2022, Departamentul Apararii a declarat ca are o comoara de videoclipuri cu UAP/OZN, dar nu le va elibera din motive de securitate nationala, pentru a nu divulga ce pot vedea si ce nu pot vedea aparatele de care dispun americanii, fara a face vreo referire la natura obiectelor observate. Putem in acest caz sa fim cu totii de acord ca Departamentul Apararii stie exact ce sunt ele? Sau putem sa fim de acord ca metodele de colectare a informatiilor NU sunt motivul secretului? DAN D. FARCAS
|
PARANORMAL 
