|
Maria Budberg, cunoscuta ca „Mura” – femeia fatala cu obrajii mereu imbujorati, amanta a lui H.G. Wells, a lui Maxim Gorki si a spionului britanic Robert Bruce Lockhart – care a fost foarte aproape de a rasturna regimul bolsevic in formare, complotand pentru a-l ucide pe Lenin – a fost, potrivit unui biograf, o „aventuriera notorie”.
Ea s-a nascut intr-o familie aristocratica ucraineana in 1891, cea mai mica dintre cei patru copii si desi a fost educata la un internat, biografa sa, scriitoarea rusa Nina Berberova, sustine ca nu era „genul care sa brodeze si sa faca reverente” si nu era predispusa la „lesinuri si isterii emotionale”. Inainte de a se lansa in aventurile care aveau sa-i defineasca in mare parte viata, Mura s-a casatorit cu Ivan Benckendorff, un diplomat din Balcani. Dupa uciderea primului ei sot de catre un taran, Mura s-a mutat la Berlin, unde a lucrat la Ambasada Rusiei. Acolo, in 1915, l-a intalnit pe Robert Bruce Lockhart, un diplomat britanic. Avea 26 de ani si a devenit o prezenta obisnuita in apartamentul pe care Lockhart il impartea cu alti tineri atasati diplomatici. Cei doi s-au indragostit cu pasiune si au fost iubiti in toata perioada in care Lockhart a complotat pentru a-l asasina pe Vladimir Lenin. Relatia dintre Mura si Lockhart a facut-o foarte suspecta pentru autoritatile sovietice, care au crezut ca probabil spiona pentru Marea Britanie. Agentii politiei secrete bolsevice, CEKA, au arestat-o si au aruncat-o in faimoasa inchisoare Lubianka din Moscova. In cele din urma, Mura a negociat cu politia sovietica, acceptand sa coopereze cu aceasta. Pentru rolul sau in complotul contrarevolutionar, Lockhart ar fi putut fi condamnat la moarte, dar a scapat atunci cand rusii l-au schimbat mai tarziu cu unul dintre diplomatii lor. Mura a ramas in Uniunea Sovietica, devenind secretara, amanta si, in cele din urma, sotia celebrului scriitor Gorki. Cei doi au trait impreuna in Sankt Petersburg (pe atunci Petrograd) aproape fara intrerupere intre 1920 si 1933. Cand istoricul si scriitorul englez de science fiction H.G. Wells, un admirator si corespondent de lunga durata al lui Gorki, i-a scris acestuia in 1920, spunand ca „vine sa arunce o privire asupra Rusiei”, Gorki l-a invitat sa ramana. Nu a trecut mult timp pana cand Wells si Mura au ajuns sa imparta acelasi pat. Cand casnicia ei cu Gorki a luat sfarsit, in 1933, Mura a emigrat la Londra, unde a reluat relatia cu Wells. Statutul de muza si de femeie intriganta al Murei a fost sporit de faptul ca ea a tesut detalii apocrife in propria biografie, sustinand, printre altele, ca era stranepoata unei femei careia Puskin ii scrisese poeme de dragoste. Prin inteligenta ei remarcabila si un imens noroc Mura Budberg a reusit sa supravietuiasca unora dintre cele mai violente si dramatice convulsii ale secolului. Dupa cum subliniaza Berberova, Mura a facut parte din generatia nascuta intre 1890 si 1900, care a fost aproape complet distrusa de razboi, revolutie, emigratie, lagare si teroarea stalinista a anilor 1930. A reusit sa supravietuiasca si a trait pana la 80 de ani. Ultimii ani i-a petrecut in apartamentul ei din Cromwell Road, in Kensington, unde primea regulat personalitati precum Laurence Olivier, Graham Greene, Martha Gellhorn, E.M. Forster, Hamish Hamilton, Bertrand Russell. Biografii ei, Deborah McDonald si Jeremy Dronfield, scriu ca in anii 1950 ea ajunsese o „ruina ambulanta, imbatranita si supraponderala, cu o linie profunda, cu un nas mare, rupt rau in copilarie, distrusa din cap pana in picioare de apetitul pentru mancare, vodca si trabucuri”. Cu toate acestea, ea a posedat pana la sfarsit charisma irepresibila care vrajise atatia barbati puternici. Desi farmecul si duplicitatea ei au facut din ea o figura controversata, Berberova scrie ca este posibil ca aceste calitati sa nu fi fost generate de vreo rautate. Mura „avea o abilitate innascuta de a face ca totul greu sa fie mai usor si ca totul teribil sa nu fie atat de rau pe cat parea, nu atat pentru ea insasi sau pentru alte femei, cat pentru barbati, care invariabil o placeau.” GABRIEL TUDOR
|
ISTORII UITATE 
