Meandrele calendarului

Iulius Cesar a stabilit un calendar, dar pana la urma s-a dovedit a fi nesincronizat cu realitatea anotimpurilor. Un papa medieval a rezolvat problema si azi avem un calendar care are un an bisect o data la patru ani. Dar cum au evoluat lucrurile de-a lungul secolelor?

 Generatiile ultimelor 7-8 secole au inscris in calendar ziua de 29 februarie. Adica o zi in plus a lunii, dar si a anului, in calendarul dupa care ne ordonam viata. Nu in fiecare luna februarie si nu in fiecare an, ci o data la patru ani. De ce a fost nevoie de aceasta ajustare si cum au aparut in calendar anii bisecti?

 Pentru asta trebuie sa-i multumim Papei Grigore al XIII-lea care a introdus „calendarul gregorian”, calendarul folosit de cea mai mare parte a lumii. Numit si „calendarul crestin” sau „calendarul occidental”, calendarul gregorian a fost introdus in 1582 in primul rand pentru a remedia erorile din calendarul iulian.

 In calendarul iulian, numit dupa Iulius Cezar, fiecare al patrulea an avea 366 de zile in loc de 365. Astronomii romani au calculat ca un an, timpul necesar Pamantului pentru a se invarti in jurul Soarelui, avea o durata de 365,25 zile. Aceasta este o metoda de adaugare a unei „zi bisectoare” (in limba engleza este numita leap day, adica ziua care sare, din calendar) care se aplica la fiecare al patrulea an, calculata in medie la aceasta valoare determinata.

Resincronizarea calendarului

 Numai ca durata unui an nu este de 365,25 zile; de fapt este un pic mai scurta. Acest lucru a devenit vizibil doar pe masura ce secolele au trecut si calendarul s-a desincronizat cu anotimpurile. Pana in secolul al XVI-lea e.n., oamenii au observat ca prima zi de primavara a ajuns cu 10 zile inainte de 20 martie. Practic, istoria a folosit un an bisect de 10 ori mai mult decat era util.

 Recunoscand eroarea de 10 zile, Papa Grigore al XIII-lea a folosit cunostintele unui savant pe nume Aloysius Lilius, pentru a propune un nou sistem care sa mentina calendarul sincronizat cu anotimpurile. Aloysius a conceput un sistem in care fiecare al patrulea an a fost un an bisect, dar exista si o exceptie: anii de secol care erau divizibili cu 400 au fost scutiti! De exemplu, anii 2000 si 1600 au fost ani bisecti, dar nu si anii 1900, 1800 sau 1700.

 Schimbarea a fost majora pentru ca, in timp ce intr-o perioada de 2.000 de ani, calendarul iulian avea 500 de ani bisecti, calendarul gregorian are doar 485. Aceasta modificare s-a bazat pe un calcul conform caruia durata medie a unui an este de 365,2425 zile, o valoare foarte apropiata de cea estimata de NASA, care este de 365,2422 zile.

 Aceasta mica diferenta, cuplata cu precesia echinoctiului, insemna o desincronizare a calendarului gregorian cu o zi o data la 7.700 de ani. In ceea ce ne priveste, asadar, avem destul timp de asteptat pana cand aceasta discrepanta va cauza probleme.

Calendarul s-a nascut in Egiptul Antic

 Modul in care impartim ziua in ore si minute, precum si structura si lungimea calendarului anual, se datoreaza mult Egiptului antic. Deoarece viata si agricultura egiptenilor depindeau de inundatiile anuale ale Nilului, era important sa se determine cand vor incepe astfel de inundatii. Primii egipteni au remarcat ca inceputul akhet (inundatie) avea loc la rasarirea heliaca a unei stele pe care o numeau Serpet (Sirius), din constelatia Canis Major. Constelatia isi facea aparitia in jurul datei de 21 iunie, un eveniment numit de egipteni „urcarea zeitei Sothis”. Steaua Sirius era, si este, vizibila chiar inainte de rasarit si este inca una dintre cele mai stralucitoare stele de pe cer, reprezentand nasul cainelui din constelatia Canis Major.

3 calendare egiptene

 Egiptenii antici aveau o forma de calendar bazat pe fazele Lunii, urmat de un sistem calendaristic de 360 de zile, cu trei anotimpuri, fiecare anotimp fiind alcatuit din 4 luni, fiecare luna avand 30 de zile. Anotimpurile egiptenilor nu proveneau din calcule matematice, ci corespundeau cu ciclurile Nilului si erau impartite in Akhet, anotimpul Inundatiei, care dura de pe 21 iunie pana pe 21 octombrie, anotimpul Proyet, al Revarsarii, care dura de pe 21 octombrie pana pe 21 februarie si anotimpul Shomu, al Recoltei sau vara, care dura de pe 21 februarie pana pe 21 iunie.

 Dar cum vechii egipteni aveau o conducere centrala foarte eficienta, administratorii aveau nevoie de un calendar „mai simplu decat cel in care ei nu stiau cand incepe luna pana cand preotii nu se uitau la rasarit”, un calendar in care toate lunile sa aiba acelasi numar de zile si toti anii sa aiba acelasi numar de luni.

 „Astfel, ei au introdus un calendar civil care avea 12 luni, fiecare luna avand 30 de zile si 3 saptamani a cate 10 zile fiecare. Asta insemna un an cu 360 de zile. Ca sa ajunga la un an de 365 de zile, cate zile erau intre doua rasariri heliace ale stelei Serpet, au fost adaugate cinci zile de sarbatori legale la sfarsitul anului, care sa sarbatoreasca zilele de nastere ale zeilor Osiris, Isis, Horus, Nephtys si Seth. Singura problema cu acest calendar era ca nu avea ani bisecti, fapt care nu-i deranja defel pe faraoni.

 Desi nu exista dovezi arheologice ferme, un recent calcul detaliat sugereaza ca acel calendar civil egiptean dateaza aproximativ din anul 2900 i.e.n. Acest calendar de 365 de zile este cunoscut si ca un calendar ratacitor, de la numele latin annus vagus, deoarece este usor desincronizat de anul solar.

 Un al treilea calendar, care dateaza cel putin din secolul al IV-lea i.e.n., a fost folosit pentru a potrivi ciclul lunar cu anul civil. S-a bazat pe o perioada de 25 de ani civili, care era aproximativ egala cu 309 luni lunare.

 La inceputul dinastiei Ptolemaice, s-a facut o incercare de reformare a calendarului pentru a include un an bisect, Decretul lui Canopus, 239 i.e.n., dar preotii erau prea conservatori pentru a permite o astfel de schimbare.

 Aproape doua secole mai tarziu a aparut si anul bisect, o data cu reforma iuliana din anul 46 i.e.n., cand Iulius Cezar a introdus-o la sfatul astronomului Alexandrin Sosigenes. Pana la urma, reforma calendarului egiptean s-a produs dupa infrangerea Cleopatrei si a lui Antoniu de catre generalul roman (viitor imparat) Augustus in anul 31 i.e.n. In anul urmator, Senatul Roman a decretat includerea unui an bisect in calendarul egiptean, desi schimbarea reala a calendarului nu a avut loc pana in anul 23 i.e.n. (Continuare in numarul viitor)

GEORGE CUSNARENCU