„Cultura” orcilor

Notiunea de cultura la animale dateaza de la Aristotel în antichitatea clasica si se asociaza acelora despre care se presupune ca au o capacitate de învatare.

 Nu nu este vorba despre acea „învatare” obtinuta fie prin constrângere, fie prin recompensare, ci despre deprinderea naturala a anumitor modele de comportament si reactie prin preluarea acestora de la semenii din grup si exersarea lor în conditii concrete, reale.

 In aprecierea „culturii” animalelor se pleaca întotdeauna, chiar daca nu în mod explicit, de la o paralela cu fiinta umana. Exemplele în acest sens sunt numeroase, de la albine si ciori (cele mai inteligente pasari de pe planeta!) la delfini, caracatite si elefanti. Cultura poate modela evolutia unei specii pentru a o diferentia de alte grupuri, iar în lumea salbaticiunilor o aparitie relativ surprinzatoare pe aceasta lista o reprezinta orcile sau balenele ucigase – cel mai mare dintre delfini si unul dintre cele mai inteligente si mai sociale mamifere.

 Orcile sunt vânatori versatili, specializati în nise foarte bine definite. Unele grupuri au învatat sa se hraneasca doar cu pesti într-un teritoriu destul de limitat din Pacificul de Nord, în timp ce altele cutreiera zone mult mai mari ale aceluiasi ocean, prinzând doar alte mamifere marine, fara nicio interactiune sau competitie de la un grup la altul.

 Exista si orci specializate în pasari si altele în rep-tile. Lânga strâmtoarea Gibraltar, traiesc doua grupuri fascinante ale acestor animale. Unul a vânat ton de generatii fara sa acorde atentie oamenilor care pescuiesc în acele ape, iar celalalt a învatat sa-i urmeze si sa manânce doar pe cei prinsi de pescarii cu paragate.

 Autorii unui studiu genetic complex, publicat recent în Nature Communications, arata ca diferitele grupuri de balene ucigase, bine diferentiate genetic, provin dintr-un grup fondator de câteva sute de indivizi.

 Separarea a început imediat dupa un episod de reducere a populatiei, un blocaj care i-a fortat sa gaseasca noi modalitati de supravietuire si de atunci, acele noi specializari au aparut de mai multe ori. Cercetatorii definesc cultura drept informatie care modifica comportamentul si poate fi transmisa „de la unii indivizi la altii, prin învatare”.

 La fel ca oamenii, orcile si-au creat propria „cultura”, au transmis-o din generatie în generatie, iar acest lucru a ajuns sa le schimbe genele, oferindu-le noi adaptari la mediul lor, fie ca este vorba de ape înghetate sau de o noua dieta.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU