Tipare si simboluri ascunse ale Nasterii Domnului

Contrar pornirilor spontane ale omului, nu putini sunt cei care afirma ca Nasterea nu este o sarbatoare a îndestularii trupesti, ci una a spiritului si printr-o restrângere a ideii, un „festin” al artelor.

 Ne-am familiarizat cu imaginea clasica a Nasterii, evocata în majoritatea cazurilor: ieslea din Betleem cu Pruncul, avându-i alaturi pe Maria si Iosif, pe cei trei magi sau pastorii veniti sa-l vada pe Mesia, câteva animale domestice si nelipsita stea vestitoare a evenimentului biblic. În foarte putine cazuri scena respectiva este înlocuita cu alte elemente ce trimit la contextul solemn.

 În acest sens, una dintre primele opere artistice remarcabile este mozaicul de secol V denumit „Magii si Irod”, din Bazilica Santa Maria Maggiore (Roma). Superbele decoratiuni artistice ale acesteia au fost realizate la cererea Papei Sixtus al III-lea, majoritatea fiind mozaicurile ce ilustreaza episoadele biblice cele mai importante.

 Adorarea magilor este si subiectul basoreliefului în lemn policrom realizat de Alonso Berruguete în 1526, autorul fiind cel mai mare sculptor renascentist spaniol, format la scoala lui Michelangelo. Lucrarea a fost realizata pentru altarul principal al Manastirii San Benito el Real din Valladolid.

 Pictura este domeniul artistic în care se regasesc cele mai consistente reprezentari ale memorabilului eveniment al Nasterii.

 De retinut ca magii nu au fost regi, ci probabil astronomi care cautau semne pe cer. Prezenta lor alaturi de nou-nascutul Iisus a fost înfatisata diferit de-a lungul secolelor cu o inexactitate istorica repetata: ei sunt întotdeauna plasati în grajd, desi textul arata ca, la sosirea lor, Pruncul se afla deja într-o casa.

 Leonardo a fost însarcinat sa faca un tablou pe aceasta tema în 1481, când avea 29 de ani, dar surprinzator nu l-a terminat niciodata, probabil din cauza perfectionismului sau. Aproape toate personajele sale au atitudini legate de o emotie singulara pentru sosirea lui Mesia.

 Un detaliu secundar, remarcat si la alti pictori de prim rang, apare si în acest caz: putem vedea pe fundal, un autoportret al pictorului în tinerete. Aceeasi scena, ilustrata de Albrecht Dürer, îl include pe autor în postura magului Baltazar, iar în tabloul din 1619 al lui Diego Velázquez se crede ca personajele sunt portrete ale familiei pictorului, desi acest lucru nu este un fapt dovedit.

 Merita semnalat si faptul ca în tripticul gotic al olandezului Hans Memling apare pentru prima data reprezentarea într-o opera de arta, ca negru, a lui Baltazar. Iar ca un alt detaliu insolit, sa mentionam si fresca semnata de Giotto di Bondone, aflata în Capela Arena din Padova, în care Steaua Betleemului este inspirata de Cometa Halley, observata de pictor în 1301. Din acest motiv, în 1986 Agentia Spatiala Europeana a numit sonda folosita pentru a studia în profunzime cometa „Misiunea Giotto”.

 Numerosi mari pictori au realizat, în urma cu secole, opere având aceeasi tema – „Adorarea magilor” fiind deseori episodul preferat – între ei aflându-se, de pilda, Botticelli, El Greco, Caravaggio, Pontormo, Giotto di Bondone...

 Ca elemente interesante din aceste tablouri, mentionam lucrarea din 1828 a portughezului Domingos Sequeira, probabil tabloul ce cuprinde în cadru cel mai mare numar de personaje: circa 150 de figuri.

 Un alt element insolit apare în „Cei trei magi pe drumul spre Bethleem” (1846) al pictorului austriac Joseph Binder, unde vestitorii Nasterii nu se deplaseaza cu camilele prin desert, ci într-o barca parând ca s-au ratacit, fiind îndrumati de un înger pe calea cea buna.

 Ultimul secol include viziuni moderne asupra aceluiasi subiect. În anul 1959, Salvador Dalí a fost solicitat de compania Hallmark sa realizeze mai multe felicitari pentru Craciun, cerere onorata într-un timp record, prin 19 guase ce au ca motiv central bradul, ale carui ramuri sunt înlocuite cu aripi de fluture sau de înger, flori, personaje umane. Iese din tiparele clasice si tripticul „El Pesebre” (1932) al argentinianului Alfredo Gramajo Gutiérrez, unde apare un surprinzator personaj colectiv – satenii simpli, încarcati de emotie si respect, atitudine ce reprezinta raspunsul uman la un miracol: intrarea lui Dumnezeu-Fiul în istorie.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU