|
Anul trecut s-a sarbatorit, ca in fiecare an, Ziua Limbii Romane, cu manifestari in cateva orase, luata in seama si de filialele Uniunii Scriitorilor. Sunt unul dintre cei care este convins ca ziua Limbii Romane ar trebui sarbatorita in fiecare zi a anului, nu doar o data pe an, asta ca sa aratam ca tinem cu adevarat la ea, asa cum tinem la copiii nostri, in fiecare zi, nu doar de ziua lor de nastere. Cu atat mai mult azi, cand trebuie sa faca fata asaltului stricatorilor de limba de tip corporatist.
Am scris de cateva ori si in revista noastra, revin la subiect doar pentru a consemna si o alta opinie pe aceasta tema, cea a unui coleg de breasla, publicist si scriitor. In numarul 8 al revistei Luceafarul de dimineata, Horia Garbea scrie in cunostinta de cauza: „Vorbitul si scrisul corecte sunt obligatorii si conduc la instalarea unui mediu confortabil lingvistic. Dar numai ele sunt insuficiente. Frazele, oricat de corecte ar fi formal, insulta limba daca nu sunt logice, daca ele cladesc rationamente gresite, sofisme, absurditati. Ceea ce irita in limba vorbita si scrisa in spatiul public nu este numai lipsa corectitudinii. Precum, de pilda, ascultatorul ezita intre exasperare si resemnare din pricina omiterii prepozitiei «pe» inaintea lui «care» stergand diferenta dintre dativ si acuzativ... De multe ori, oamenii preiau expresii care au intrat in uz din alte limbi in mod eronat, neinsemnand exact acelasi lucru sau suprapunandu-se (omonimie) cu vorbe romanesti care au alt sens. Astfel este frecventul si neplacutul «determinare» (de la détermination = fermitate, hotarare) care in romana insemna doar stabilirea unei valori ca urmare a unei experiente (determinarea pH-ului sau a glicemiei)”. Eu as mai adauga frustrare sau patetic care in limba romana aveau un sens stabilit in dictionare, care azi este alterat, creand confuzie si perplexitate. Patetic = penibil, doar in limba engleza, altminteri cum ramane cu sonata nr. 8 a lui Beethoven denumita „patetica”? Frustrare de la frustation = suparare, dar in limba romana din dictionare frustrat = lipsire de un bun sau de un drept. Imbogatirea limbii se face prin imprumuturi lexicale, dar doar atunci cand un cuvant lipseste din zestre. Dimitrie Cantemir este cel care a alcatuit o SCARA A NUMERELOR SI CUVINTELOR STREINE TALCUITOARE, primul dictionar de neologisme, in prefata cartii Istoria ieroglifica pentru a-i ajuta pe cititori sa inteleaga unele cuvinte care nu existau la acea vreme in limba romana. Primul neologism din dictionar este avocat = cela ce trage pentru altul para cu plata. Altul este antidot = leac impotriva boalei ce sa da. Ele au ramas definitiv in limba romana, altele, precum ananheon = atata de treaba, cat fara dansul a fi nu poate, au disparut. Limba este logica, niciodata confuza. Altii cred ca imbogatesc limba romana calchiind cuvinte englezesti, in mod inutil, pentru simplul motiv ca in limba exista un cuvant care exprima acelasi lucru. De pilda escapism (din engleza escape = a scapa, evada), in loc de evadare. Cam acelasi lucru spune si Horia Garbea: „In literatura noastra din acest moment apar, din nefericire, foarte multe cazuri de stricare a limbii care ascund, de cele mai multe ori, tot o insuficienta a ideilor, un deficit intelectual al autorilor...”. Desigur, limba romana sufera cumplit in mass-media, in discursurile publice ale politicienilor. E la fel de dureros ca prin folosirea curenta a aplicatiei WhatsApp si a comentariilor succinte pe retelele de socializare, emoticoanele si gif-urile animate iau locul propozitiilor sau trec ele in propozitii „de moda noua” precum i-a dat cu seen. Adica l-a tratat cu sictir, necatadicsind sa-i dea un like sau o inimioara”. GEORGE CUSNARENCU
|
BLITZ 
