Tatuajul, stigmat sau insemn divin?

Exista numeroase dovezi ca tatuajele au o vechime multimilenara, iar unul dintre cele mai cunoscute cazuri este cel al trupului mumificat in mod natural, descoperit in Alpii Ötzal, al unui barbat de peste 40 de ani, botezat Ötzi – „Omul gheturilor”. In mod surprinzator, pe pielea sa perfect conservata s-au identificat nu mai putin de 61 de tatuaje, unele invizibile cu ochiul liber. Varsta – peste 5.100 de ani!

 In prezent, pretutindeni in lume se fac tatuaje, dar interesant este ca, potrivit Bibliei ebraice, in Orientul Mijlociu ele erau interzise. Din punct de vedere istoric, oamenii de stiinta au interpretat acest lucru ca pe un avertisment impotriva practicilor pagane de doliu, dar unii experti sustin ca tatuajul era inteles diferit in vremurile stravechi fata de zilele noastre.

 Captivii egipteni erau marcati cu numele unui zeu, ca bunuri ale preotilor sau ale faraonului, dar credinciosii puteau fi marcaticu numele zeului pe care il venerau. Analizand ceea ce se cunoaste despre ritualurile mortii in Mesopotamia, Siria, Israel si Egiptul antic, nu gasim referiri la marcarea pielii ca semn de doliu. Pe de alta parte, ca si in cazul lui Ötzi, o interpretare veridica face legatura intre tatuaje si anumite practici terapeutice care evoca si acupunctura utilizata de milenii, neintrerupt si cu eficacitate incontestabila, in Extremul Orient.

 Corpul uman este insa un „suport” ideal pentru un gen de exprimare artistica insolit. Un fel de panza pe care se astern puncte, linii, contururi – toate semnificand intr-o anume maniera evenimente personalizate din existenta unui om, precum si legaturi spirituale cu universuri mentale sau ezoterice de o diversitate nelimitata.

 Pentru cei mai multi, aceasta forma de exprimare a practicianului, pe de o parte si de impodobire individuala a solicitantului, de cealalta parte, nu este dorita sau agreata, dar fanii o vad ca pe o forma de arta unica, cu o puternica amprenta personala.

 De aceea, nu intamplator, pe plan mondial sunt recunoscuti mai multi artisti tatuatori, care nu aplica doar modele deja elaborate, ci inventeaza si propun forme si formule noi, prin care practic se exprima pe sine. Aici identificam o participare la actul artistic cu dublu sens, intre creator si destinatarul devenitsuport al lucrarii. Totodata, in unele cazuri, autorul isi tatueaza propria piele asumandu-si astfel in totalitate opera.

 Unuldintre cei mai bine informati experti in istoria si practica tatuajelor este olandezul Henk Schiffmacher. „Am fost fascinat de tatuaj pentru ca este vorba despre puterea imaginilor. Este un limbaj simplu, o forma de comunicare foarte primitiva. Cunoastem crucea, ancora, inima. Sunt simple, dar iti spun ceva despre persoana intr-un mod foarte direct. Pentru mine, tatuajele maori sunt apogeul acestei arte. Tatuajul spune povestea ta despre originea si faptele tale.”

 Tatuajele maori spuneau totul despre o persoana – pozitie in trib, ascendenta, familie, viata, identitatea sa. Importanta lor nu poate fi ignorata, caci au exprimat nu numai ceva despre persoana insasi, ci si despre istoria unei intregi societati. Din punct de vedere estetic, ele au cu totul altfarmec si alta valoare artistica, in raport cu reprezentarile figurative, superficiale, pe pielea marinarilor occidentali.

 Pentru a considera ca un tatuator este un artist si nu un simplu „desenator” pe piele dupa un model prealabil, trebuie remarcat ca acesta detine un portofoliu de lucrari proprii si lucrari incheiate. Totodata, departe de a se putea stabili o paralela cu pictura, sa remarcam ca in arta tatuajului exista o gama relativ larga de tematici, pe care insa nu autorul le alege prin propria sa inspiratie, ci ii sunt cumva impuse, dupa regula „de piata” a cererii si ofertei.

 Sa mai amintim totusi un detaliu ce nu are menirea de a atrage tatuajul catre domeniul artistic, ci mai degraba catre patologia adictiei, dupa cum sustin unii specialisti in domeniu.

 Dependenta de tatuaje e pe cale sa devina o patologie distincta, totusi inca discutabila: unii iubesc arta, altii vor sa aduca omagii unei persoane anume, altii vor sa se simta parte dintr-un anumit grup, iar altora pur si simplu le place sa setatueze!

ADRIAN-NICOLAE POPESCU