Nu e pentru cine se pregateste, e pentru cine se nimereste

In cinematografie, alegerea distributiei este adesea o afacere complicata. De multe ori, scenaristii si/sau regizorii au in minte un anumit actor inca de la conceperea proiectului. Daca ajung sa obtina acea vedeta, este minunat.

 Daca, din anumite motive, nu o fac, se poate produce o lupta pentru a gasi pe altcineva care se potriveste criteriilor si este disponibil. Istoria celei de-a saptea arte este plina de momente in care regizorii nu au reusit sa-si aleaga distributia dorita si s-au trezit cu un fiasco. Dar exista si cazuri fericite, in care un actor a jucat un rol scris pentru altcineva si a reusit.

 Chiar daca scenaristii si regizorii si-au imaginat la inceput o alta persoana, acesti actori au fost in mod clar o alegere la fel de buna, daca nu chiar mai buna – si ne veti da dreptate parcurgand urmatoarele exemple. 

Eddie Murphy in Politistul din Beverly Hills (scris pentru Sylvester Stallone)

 In 1984, distribuirea unor actori specializati pe comedie in filme de actiune era un lucru foarte rar intalnit. Politistul din Beverly Hills a schimbat acest lucru. Scenariul original a fost conceput ca un vehicul pentru Sylvester Stallone si avea ca scop sa parodieze usor imaginea sa de tip dur.

 Totul era pregatit pana cand, cu doua saptamani inainte de inceperea productiei, actorul s-a razgandit. El si-a asumat sarcina de a rescrie scenariul ca pe un film de actiune mai tipic, cu un erou care facea ocazional glume proaste, mai degraba decat ca pe o comedie care avea si ceva actiune.

 Directorilor de la Paramount Pictures nu le-a placut aceasta schimbare si nici nu au vrut sa bage mai multi bani in buget. Sly a fost concediat. Eddie Murphy tocmai obtinuse un succes pentru Paramount printr-un rol secundar alaturi de Nick Nolte in filmul de actiune 48 de ore, asa ca i s-a oferit sa joace in Politistul din Beverly Hills. Impactul a fost profund.

 Dupa debutul cu 48 de ore, Politistul din Beverly Hills l-a transformat pe Murphy intr-un star de cinema cu drepturi depline, iar rolul lui Axel Foley a devenit rolul sau emblematic.

Sam Neill in Jurassic Park (scris pentru Harrison Ford)

 Harrison Ford si Steven Spielberg au facut multa magie cinematografica impreuna cu filmele din seria Indiana Jones. Ei au fost la un pas sa lucreze din nou impreuna la Jurassic Park. Atunci cand a adaptat romanul bestseller despre dinozauri al lui Michael Crichton, Spielberg s-a gandit inca de la bun inceput la Ford pentru personajul Alan Grant.

 Rolul a fost chiar scris pentru a se potrivi cu forta tacuta degajata de Ford pe ecran. Dar, din motive pe care nu le-a declarat niciodata public, Ford a refuzat rolul. In locul lui a intrat Sam Neill, care a devenit, dupa acest film o vedeta la Hollywood. El aduce o mare inteligenta rolului, creand in acelasi timp o chimie placuta cu colega de scena Laura Dern.

 Mai presus de toate, Neill are o prezenta linistitoare. Chiar si cand toti sunt cuprinsi de spaima, din cauza haosului declansat de dinozauri, el da de inteles ca Grant va sti ce sa faca. Orice spectator sanatos la cap ar ramane alaturi de el in aceasta situatie. Desi trucajele uluitoare au contribuit la succesul masiv al Jurassic Park, elementul uman pe care il aduce Neill a fost vital pentru succesul filmului.

Audrey Hepburn in Mic dejun la Tiffany (scris pentru Marilyn Monroe)

 Audrey Hepburn ofera una dintre cele mai emblematice interpretari de pe ecran din toate timpurile in rolul lui Holly Golightly in Mic dejun la Tiffany. Din acest motiv, sa ne imaginam o alta actrita in acest rol pare absurd. Totusi, autorul scenariului, celebrul scriitor Truman Capote, si-a imaginat-o de fapt pe Marilyn Monroe cand a scris cartea pe care se bazeaza filmul. Si cand te uiti cu adevarat la ea, alegerea are sens.

 In afara de faptul ca Monroe si Capote erau prieteni, scriitorul a imprumutat multe calitati ale vampei blonde in conceperea personajului. Regizorul Blake Edwards nu a fost convins de Monroe, alegand-o pe Hepburn pentru rolul lui Holly. Instinctele sale s-au dovedit corecte.

 Actrita nu trebuie sa aiba lucruri din viata reala in comun cu personajul. Ea este capabila sa o faca pe Holly tridimensionala doar prin talentul ei. In timp ce Monroe avea factorul inevitabil al frumusetii „platinate”, Audrey Hepburn poseda un simt al elegantei care functioneaza cu adevarat pentru film. Performanta ei a facut ca Mic dejun la Tiffany sa devina un film legendar.

GABRIEL TUDOR