Prevenirea fracturilor la varsta a treia

Caderile constituie principala cauza de ranire in cazul persoanelor varstnice, iar 20-30% dintre acestea au una sau mai multe caderi in fiecare an, care se afla la originea a circa 85% din spitalizarile lor legate de raniri.

 In contextul respectiv, nu mai putin de 95% sunt fracturi ale soldului, iar din cauza problemelor de sanatate pe care le implica varsta inaintata, acesti pacienti trebuie sa stea in spital cu sase pana la noua zile mai mult decat ar fi normal.

 Pentru a evita caderile si fracturile este utila cunoasterea cauzelor posibile: un echilibru precar, diminuarea fortei musculare si a rezistentei oaselor, slabirea drastica a vederii sau a auzului, efecte secundare ale medicamentelor si chiar purtarea de incaltari necorespunzatoare. Din fericire, exista si o serie de masuri prin care se pot evita accidentele de acest fel.

 – Intarirea oaselor si a fortei musculare se poate realiza prin exercitii de purtare a unor greutati medii (de pilda, sacosa de cumparaturi), urcatul scarilor si nu in ultimul rand dansul.

 Pentru cine are posibilitatea sa o faca, sunt indicate purtarea de benzi elastice speciale si exercitiile acvatice. In alimentatie, aportul corespunzator de calciu si vitamina D (eventual, si sub forma de suplimente) contribuie la solidificarea oaselor si prevenirea fracturilor.

 – Ameliorarea echilibrului. Marirea fortei picioarelor, supletea, amplitudinea miscarilor si rapiditatea reflexelor pot fi imbunatatite prin practicarea tai-chi – o forma de exercitiu bland originara din Extremul Orient. Adultii varstnici care fac aceasta timp de circa opt saptamani beneficiaza de un echilibru mai bun si au mai putina teama de caderi.

 – Activitatile fizice zilnice reduc rata de caderi cu 25% si contracareaza efectele nedorite in cazul musculaturii tensionate, slabite si putin flexibile, al andurantei scazute si al posturilor nesanatoase, care maresc riscul de cadere.

 – Purtatul incaltarilor solide, bine ajustate, cu talpi impotriva alunecarii este recomandat cu prioritate fata de incaltarile usoare si joase, care pot aluneca si pricinui poticniri si caderi.

 – Verificarea medicatiei in uz. Medicul poate spune daca medicamentele utilizate pot provoca efecte secundare ca somnolenta, ameteala sau slabiciunea musculara, ajustand la nevoie posologia lor, daca exista risc de tulburare a echilibrului.

 – Analiza periodica a vederii si auzului este foarte importanta, intrucat tulburarile acestor simturi maresc riscul de cadere prin perturbarea echilibrului si a perceptiei exacte a obstacolelor din preajma persoanei varstnice. De aceea, purtarea ochelarilor si a aparatelor auditive, conform prescriptiilor, este esentiala.

 – Utilizarea obiectelor ajutatoare pentru mobilitate. Unii varstnici aleg sa ignore bastonul ori alte asemenea instrumente ajutatoare pentru pastrarea echilibrului. Totusi, cei care nu se simt siguri de pastrarea echilibrului sunt sfatuiti sa consulte un fizioterapeut sau ergoterapeut, care sa le indice cel mai potrivit mijloc de asigurare a echilibrului.

 – Alimentatia sanatoasa are si ea un rol important in pastrarea echilibrului. Mancarurile nutritive contribuie la mentinerea fortei, a echilibrului, a energiei si vigilentei. A se evita „saritul peste mese”, care va atrage o stare accentuata de slabiciune si ameteli.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU