|
Numarul 1/ianuarie 2023, al revistei Luceafarul de dimineata, publicatie a Uniunii Scriitorilor din Romania, condusa de Dan Cristea (Aurel Maria Baros, secretar general de redactie) il omagiaza, cum era si firesc, pe Mihai Eminescu, Anastasia Dumitru scriind despre „Eminescu in antologia exilului”.
„Scoala eminescologiei”, scrie autoarea, „s-a imbogatit cu inca un volum dorit, util, asteptat, scos la lumina de Mihaela Albu, profesoara care a publicat antologia de studii si articole Din exil... acasa... cu Eminescu de mana, carte aparuta la Editura Muzeul Literaturii Romane, in 2021. Cercetatoarea, careia i s-a decernat, in 2022, premiul Opera omnia al Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din Romania, este o exegeta preocupata de punerea in valoare a scrierilor eminesciene, asa cum sunt vazute acestea de romanii care au luat calea exilului atunci cand tara a fost ocupata de soviete. De la primul studiu inserat in antologie, apartinandu-i lui Mircea Eliade, scris in 1949, ca prefata a volumului Poesii, editie de pribegie si pana la ultimul, cel al lui Ovidiu Vuia, publicat in 1986, textele dezvaluie inca o piesa din marele si misteriosul puzzle care este genialitatea lui Mihai Eminescu, ghidandu-ne spre descoperirea adevaratului autor, departe de imaginea trunchiata, impusa de regimul comunist. Mai ales pentru romanii din diaspora, poetul national inseamna dorul de casa, de tara, de limba, de istorie si de cultura, in general, dorul de matricea identitara. Articolele si studiile cuprinse in antologia Din exil... acasa... cu Eminescu de mana sunt... unele de amploare, altele, doar selectii de fragmente sau cronici sumare, care abordeaza vasta opera eminesciana, de la tematica ei pana la limbaj si stil”. Un volum binevenit, mai ales azi, cand respirand parca un fel de culture cancel, poetul national Eminescu se incearca a fi redus la un fel de maimutoi. Adrian a lui Gheorghe scrie o recenzie la romanul lui Gabriel Chifu Marea carte a uitarii aparut in 2022 la Editura Cartea Romaneasca, cu titlul „Un roman cartezian sau suntem ceea ce uitam”. Romanul, scrie recenzorul, „debuteaza cu o secventa curat kafkiana, dar transpusa in alta istorie, alta lume, in alt spatiu. In Metamorfoza lui Kafka, Gregor Samsa s-a trezit intr-o dimineata transformat intr-un fel de insecta monstruoasa. Nu pricepe ce i s-a intamplat, nu i se pare nici logic acest lucru, asa ca incearca sa revina la viata normala, deoarece simte presiunea de a fi singurul sustinator financiar al familiei sale. La Gabriel Chifu, medicul stomatolog Slobodan Stoianovici este arestat in noaptea din 5 spre 6 noiembrie 1961. La fel, traieste uluirea lui Gregor Samsa, nu pricepe ce i se intampla, nu i se pare logic acest lucru, fiindca nu se stie vinovat de ceva anume, vrea sa creada ca e o eroare, mai ales ca el este singurul sustinator financiar al familiei, cu o sotie casnica, o fetita bolnava si un baiat care trebuie sa isi continue studiile. In fapt, nu avem de a face cu o reiterare a povestii lui Kafka, ci cu absurdul din viata si istoria unei lumi deturnate cu totul din firescul evolutiei sale. Doctorul Stoianovici e acuzat ca detine in casa cateva grame de aur, lucru interzis in perioada comunista. In fapt, cei care au descins in casa acestuia au plasat cateva mostre de aur printre lucruri, le-au „descoperit” mai apoi, au fabricat in consecinta un dosar de retinere. Mai mult, au gasit si o revista in limba sarba, care devine automat o proba de uneltire contra ordinii statului, dovada unei presupuse relatii a medicului cu forte ostile societatii comuniste de la noi. GEORGE CUSNARENCU
|
BLITZ 
