|
Azi putem spune ca stim cine au fost stramosii nostri comuni, e vorba despre ceea ce oamenii de stiinta au denumit homo sapiens. Dar in fiecare an, antropologii adauga lucruri noi privitoare la homo sapiens, de la evolutia spre mersul biped pana la prima amputare medicala care a fost facuta asupra unui homo sapiens.
Vom trece in revista cateva descoperiri ale cercetatorilor aduse la cunostinta in cursul anului trecut, dupa cum apar ele pe o lista publicata de site-ul Live Science. De-a lungul mileniilor, homo sapiens a evoluat si a atins o diversitate crescuta pana a ne deveni stramos comun, dar, desi povestea este in general acceptata, modul in care s-a dezvoltat aceasta diversitate, cum s-a raspandit homo sapiens pe tot globul si cum a actionat de-a lungul sutelor de mii de ani naste in continuare intrebari iar oamenii de stiinta incearca sa gaseasca noi raspunsuri. Privire proaspata asupra Africii Descoperirea unei vertebre veche de 1,5 milioane de ani in Israel sugereaza ca oamenii timpurii au migrat din Africa nu intr-un singur val, ci in mai multe valuri, cel putin asa sustine un studiu recent. Desi oamenii moderni, Homo sapiens, sunt acum singurii membri supravietuitori ai arborelui genealogic uman, alte specii umane au cutreierat candva Pamantul. Studiile anterioare aratau ca mai inainte ca oamenii moderni sa migreze din Africa, cu aproximativ 270.000 de ani in urma, speciile umane disparute intre timp deja migrasera din Africa in Eurasia si acest lucru s-ar fi intamplat cu cel putin 1,8 milioane de ani in urma, in timpul pri-melor parti ale Pleistocenului, care a inclus si ultima era glaciara. O idee des dezbatuta a fost: Oamenii antici primitivi s-au dispersat din Africa intr-un eveniment unic sau in valuri multiple? Acum, cercetatorii au descoperit ca cel din urma scenariu este mai probabil, teoria bazandu-se pe o vertebra recent analizata, apartinand unei specii umane necunoscute. In varsta de 1,5 milioane de ani, „vertebra este cea mai veche dovada de pana acum a existentei unor oameni primitivi din Israel”, a declarat pentru Live Science autorul principal al studiului Alon Barash, paleoantropolog si anatomist uman la Universitatea Bar-Ilan din Israel. Vertebra a fost descoperita in situl preistoric ’Ubeidiya din Valea Iordanului, al doilea cel mai vechi sit arheologic din afara Africii. Situl include nu numai artefacte antice din piatra asemanatoare cu cele gasite in situri din Africa de Est, ci si o colectie bogata de oase de animale apartinand unor specii disparute, cum ar fi pisici cu dinti de sabie si mamuti. In 2018, dupa ce au reexaminat oasele descoperite initial in ’Ubeidiya in 1966, oamenii de stiinta au descoperit ceea ce parea a fi o vertebra din partea inferioara a spatelui unui hominin, grupul care include oamenii, stramosii nostri si rudelor evolutive cele mai apropiate ale noastre. „Este grozav sa vezi noi descoperiri provenind din colectii vechi precum aceasta”, a declarat John Hawks, un paleoantropolog la Universitatea din Wisconsin-Madison, care nu a fost implicat in studiu, pentru Live Science. „Asta demonstreaza ca ramane intotdeauna ceva de gasit chiar si atunci cand arheologii cred ca au gasit totul”. Dupa ce cercetatorii au comparat vertebrele cu cele de la o serie de animale – cum ar fi ca ursi, hiene, hipopotami, rinoceri, cai, gorile si cimpanzei – care au trait candva in regiunea ’Ubeidiya, echipa a ajuns la concluzia ca osul provine de la o specie disparuta de om, desi nu exista suficiente date pentru a demonstra ca a apartinut vreunei specii cunoscute de oameni disparuti. Pe baza dimensiunii, formei si altor caracteristici ale osului, cercetatorii au estimat ca acesta apartinea unui copil de 6 pana la 12 ani, care la moarte ar fi masurat aproximativ 155 de centimetri si ar fi cantarit aproximativ 45 pana la 50 de kilograme, cam la fel de mare ca un copil modern de 11 pana la 15 ani. Cu alte cuvinte, acest copil ar fi fost mai inalt decat omologii sai moderni. Fosile umane vechi de aproximativ 1,8 milioane de ani, descoperite anterior in Dmanisi, Georgia, sugerau ca acesti oameni disparuti erau hominini cu corp mai mic, de aproximativ 145 pana la 166 cm inaltime si 40 pana la 50 kg in greutate ca adulti. In schimb, oamenii de stiinta care au analizat vertebra ’Ubeidiya au sugerat ca la varsta adulta, acea persoana ar fi putut atinge o inaltime mai mare, de 198 cm si in jur de 100 kg. „Putem vorbi in siguranta despre doua valuri de migratie din Pleistocenul timpuriu in afara Africii”, a spus Barash. Alte diferente intre exemplarele Dmanisi si ’Ubeidiya sugereaza, de asemenea, ca apartineau unor grupuri umane diferite.
De exemplu, tipurile de unelte de piatra gasite in Dmanisi, cunoscute sub numele de Oldowan, erau relativ simple, de obicei facute din roca taiata cu o alta piatra. In schimb, cele gasite la ’Ubeidiya erau mai complexe, incluzand topoare de mana facute din roca vulcanica. In plus, clima era diferita la Dmanisi si ’Ubeidiya, Dmanisi era mai uscata, cu un habitat de savana, in timp ce ’Ubeidiya era mai calda si mai umeda, cu paduri impadurite. Ca atare, oamenii de stiinta si-ar putea imagina un scenariu bazat pe aceste situri in care specii umane distincte au ocupat habitate diferite si au produs instrumente diferite. In plus, dimensiunea fosilei ’Ubeidiya este foarte neobisnuita. „Presupunand ca este un hominin, ceea ce este uimitor este faptul ca fosila Ubeidiya este, din punct de vedere al dezvoltarii, ca a unui copil de 5 ani, dar este semnificativ mai mare decat intregul nostru esantion de fosile Homo, comparabila cu a unor oameni de pana la varsta de 17 ani”, specifica Marc Meyer, paleoantropolog la Colegiul Chaffey din Rancho Cucamonga, California, care nu a fost implicat in studiu, pentru Live Science. „Practic, este de marimea unor indivizi foarte mari, cum ar fi neanderthalienii sau gorilele. Un copil de 5 ani la fel de mare ca o gorila adulta este pur si simplu incredibil”. Daca aceasta vertebra apartine unui om primitiv, atunci fosila poate fi de la un individ cu un fel de anomalie medicala, ceea ce ar putea face „foarte riscant sa fie folosita ca reprezentant pentru o intreaga specie”, declara Meyer. „In plus, este greu sa te bazezi pe acest specimen pentru a argumenta existenta mai multor valuri de migratii din Africa”, a remarcat Hawks. „Au existat mai multe schimbari ale dimensiunilor corpului in evolutia noastra, atat in cazul oamenilor cu corp mare, cat si a celor cu corp mic. Populatiile de astazi au aparut de-a lungul a mii de ani, ceea ce este un timp scurt in comparatie cu sutele de mii de ani de aici”, a spus Hawks, „totusi, cred ca este probabil ca oamenii sau alti hominini sa fi fost in Eurasia mult mai devreme decat Dmanisi”. „Exista cateva situri arheologice care par sa aiba dovezi mai vechi de instrumente de piatra, in Iordania, China si Pakistan”. Una peste alta, „trebuie sa continuam sapaturile in ’Ubeidiya – cine stie ce oase asteapta sa fie descoperite”, a spus Barash. GEORGE CUSNARENCU
|
SPECTACOLUL CUNOASTERII 
