|
Copilul-minune al muzicii clasice, geniu rebel, micul barbat ce emana o gigantica aura de eternitate a focalizat in personalitatea sa coplesitoare, numeroase detalii de viata strict personala, de activitate profesionala, de implicare sociala mai degraba ascunse si care fac cu atat mai fascinant portretul sau spiritual si afectiv.
Vorbim aici despre Mozart cel prea putin cunoscut de public, dar cu atat mai fascinant prin nuantele de lumini si penumbre ale fiintei sale nemateriale. Chiar daca cel mai frecvent se prefera identificarea sa doar cu numele de familie – Mozart – lasand deoparte cele doua binecunoscute prenume Wolfgang Amadeus, ar fi bine de stiut ca acesta a fost botezat ca Joannes Chrysostomus Wolfgangus Theophilus Mozart. Si-atunci, de unde a aparut acest „Amadeus”, care pare totusi sa-l defineasca cel mai bine? La origini, provine de la al treilea sau nume – Theophilus: un nume grecesc care inseamna „iubit de Dumnezeu” sau „cu iubire de Dumnezeu”. In forma sa germana se traduce prin Gottlieb, in timp ce in latina devine Amadeus. Mozart era foarte atasat de cognomenul sau (al treilea nume), desi, doar de doua ori a fost folosit in mod oficial in timpul vietii sale: pe certificatul casatoriei cu Constantze Weber si intr-un alt document descoperit abia in anul 1998. Ar fi nevoie de un spatiu considerabil pentru a enumera insusirile, trasaturile de caracter si pornirile mai mult ori mai putin spontane ale lui Amadeus, precum si a le explica si detalia. Dar nu va asteptati doar la elogii si superlative pozitive: fara a fi vorba despre potentiali detractori, unii contemporani, istorici ori critici muzicali i-au alaturat si atribute nu tocmai magulitoare. De pilda... „ticalos si cretin”! Nu e nimic gresit ori exagerat aici: Mozart dispretuia nobilimea si se comporta ca atare. La Salzburg, el a obtinut titlul de maestru de concert la o varsta foarte frageda, iar la ordinele printilor-arhiepiscopi Schrattenbach si Colloredo a compus lucrari sacre. Un rol care insa il priva de libertatile sale creatoare. La 20 de ani, a plecat sa-si caute alt loc de munca, dar in zadar. Fortat sa se intoarca la Salzburg, tanarul facea ce voia, comportandu-se copilareste cu printul-arhiepiscop Colloredo, care il lua drept „un ticalos si un cretin”. Aceasta colaborare dificila se explica prin dispretul sau fata de nobilime. Intr-o scrisoare din 1777, Mozart condamna casatoriile aranjate ale inaltei societati: „Nobilii nu trebuie sa se casatoreasca pentru placeri sau pentru dragoste, ci doar pentru interes si dupa tot felul de consideratii secundare. Mai mult, nu s-ar cuveni deloc acestor inalte personaje sa-si iubeasca mai mult sotia, odata ce aceasta si-a facut datoria si a adus pe lume un mostenitor masculin”. Nu prea se vorbeste despre caracteristicile fizice ale genialului compozitor, dar se cunoaste ca era foarte scund (avea doar 1,52 metri inaltime) si era destul de gras. Aflat pe patul de moarte, abia a reusit sa isi scrie Recviemul, pentru ca spre sfarsitul vietii devenise obez, fiind obligat sa stea aproape tot timpul in pat. Din pacate, a murit la numai 35 de ani, diversi specialisti stabilind in 2010 nu mai putin de 140 de cauze posibile; cele mai plauzibile – febra reumatismala acuta sau insuficienta renala. Dintre celelalte, mentionam: gripa, streptococ, hemoragie cerebrala, sindrom maniaco-depresiv, ucis de francmasoni (compozitorul a fost francmason, membru al lojii Zur Wohltätigkeit, dar se crede ca i-a infuriat pe „frati” deoarece ar fi divulgat unele secrete ale structurii in opera „Flautul fermecat”), otravit de Salieri (in realitate, acesta a avut un respect aparte pentru el) etc. Probabil medicii legisti de pe mapamond pot redacta tomuri intregi pe aceasta tema, desi cel mai util ar fi sa ascultam cu totii, in deplina tacere, compozitiile celui care a fost Mozart. ADRIAN-NICOLAE POPESCU
|
TERRA X 
