|
Un interesant articol de atitudine semneaza Simona Mihutiu in revista Vatra Veche, nr. 4/2023 din care incerc sa extrag cateva opinii legate de ceea ce numim, de cativa ani, actiunea „cancel culture”.
„Personal, sunt impotriva oricarei forme de discriminare. Precizez acest lucru inca de la inceput, pentru a-mi fi inteleasa limpede pozitia. O forma de discriminare mi se pare si aceea de a nu acorda interesul cuvenit culturii existente in tarile care nu fac parte din elitele economice si politice mondiale. Cultura ar fi fost mai saraca fara poezia „Sufletului Bengalului”, Rabindranath Tagore, ca sa dam doar un singur exemplu... dar nu este mai putin adevarat ca difera si interesul acordat de „tarile potente” culturii altor popoare, mai putin iubite de istorie. Dezinteresul pentru cultura altor popoare nu e si ea o forma de discriminare? Acest lucru este „politically correct”?, scrie autoarea. Pe de alta parte, in ultima vreme, „asistam la demolarea fara discernamant a gigantilor, a capodoperelor, sub umbrela acestui „politically correct”. Aceasta ideologie nu are nicio limita in a-si etala nebunia si aroganta, dorind sa ne demonstreze ca nimic nu o impiedica, nimic nu-i poate sta in cale. Ea poate zdruncina, daca isi propune asta, marile valori ale culturii universale. Il desfiinteaza pe Shakespeare, propunand scoaterea sa din manualele de studiu. Unde? Chiar in universitatile din propria tara (Sheffield). De ce? Pentru ca autorul nu a fost suficient de inspirat sa prevada prostia care se va abate asupra omenirii peste mai mult de patru secole, scriind Othello. Fratii Grimm au si ei inter-dictii. In curand nu o sa mai avem nici zapada pentru ca – ce sa vezi? – este alba. Walt Disney a calcat si el pe bec atunci cand s-a gandit sa nu fie monocrom in desenarea personajelor sale animate. Roman dupa roman, am asteptat cu sufletul la gura ca mustaciosul Poirot sa se faca de ras, sa o dea in bara in gasirea criminalului, stiind totusi ca acest lucru nu se va intampla niciodata. Ei, iata, azi o traim si pe asta, distinsul detectiv fiind trimis la „reeducare”, iar creatoarea lui, marea doamna a romanului politist, Agatha Christie, cenzurata. V-a placut „Pe aripile vantului?” Margaret Mitchell a scris un singur roman, dar acesta, din foarte multe considerente, a fost o capodopera! Uitati-o!”... Sclavii de altadata – cei de azi si cei care vor fi – oricum vor uita pentru ce lupta, de fapt! Ei vor lupta in continuare, ca asa sunt programati, dar nici nu vor mai sti de ce. Pare ilar ce spun, dar nu este, atat timp cat se doreste o stergere a oricarei capacitati de analiza in sistemele educationale! ”. „Corectitudinea politica”, de fapt aceeasi miscare de ostracizare a valorilor autentice pe criterii care sustin miscari politice mai recente (MeToo, BLM) incearca sa puna la index ceea ce se abate de la noile norme. „Propovaduiesc includerea educatiei sexuale in scoli de la varste fragede, dar se oripileaza in momentul in care elevilor le este prezentata statuia lui David”, scrie Simona Mihutiu. „Michelangelo, poate cel mai mare geniu pe care l-a izvorat omenirea, este si el introdus intr-un con de umbra, caci – nu-i asa? – a aruncat prea multa lumina asupra culturii, secole la rand. Sau poate ca n-am inteles eu bine si educatia sexuala propusa a fi implementata in scoli nu incepe si nu include anatomia? Ma astept ca maine sa fie interzisa, spre bucuria multor studenti, ca materie de studiu la medicina, caci avem „genuri”, nu sexe. Astept cu interes!” (Continuare in numarul viitor) GEORGE CUSNARENCU
|
BLITZ 
