Complexul rupestru din Tipova

Locuintele, locasurile de rugaciune si de cult crestin sapate direct in piatra muntelui – fie de catre schimnici ce s-au nevoit pe taramuri uitate de lume si de vremuri, fie de catre natura – nu lipsesc din peisajul romanesc, inclusiv din tinuturile de dincolo de Prut.

 O astfel de ctitorie, absolut fabuloasa la vedere, precum si nepretuita tainita pentru uriase comori de spirit romanesc, dainuie de cel putin 16 veacuri pe malul drept al Nistrului, in estul actualei Republici Moldova, comunitati disparute lasand aici marturii datand din secolul al XII-lea i.Chr.

Istoria sub luminile chiliilor

 Satul Tipova avea la ultimul recensamant numai 314 locuitori, aproape in totalitate ortodocsi. Dar nu cifrele sunt insemnate pentru aceste locuri, ci semnificatia cu totul aparte a trairii calugarilor aflati in chiliile lor de piatra, adunate, ca intr-un cuib de vulturi ocrotitor, in pantecele unui masiv ce se inalta semet pen-tru a ingadui ochiului sa strabata departarile pana la zeci de kilometri in teritoriul transnistrean.

 Sustinut si infrumusetat de defileul sapat de paraul Tipova si de cascadele acestuia, inalte de pana la 16 metri, formate in curgerea lui spre Nistru, complexul monastic rupestru fascineaza si cucereste pe oricine a calcat vreodata meleagurile incarcate de istorie si credinta. Complexul rupestru numara trei biserici: „Sfanta Cruce” (secolele XI-XIII), „Sfantul Nicolae” (secolul XIV) si „Adormirea Maicii Domnului” (secolele XVI-XVIII).

 O legenda povesteste ca, in biserica „Adormirea Maicii Domnului” a manastirii, Stefan cel Mare si Sfant s-a cununat cu sotia sa, Maria Voichita. Localnicii spun ca la apus de soare se poate vedea o doamna imbracata intr-o rochie alba, ce bantuie prin chiliile de piatra.

 Ei cred ca ar fi doamna Maria Voichita sau fiica ei, Marusca. Chiliile subterane si manastirea au fost sapate in stanca, pe trei niveluri, sub cusma muntelui. Sub nivelul de jos se afla o fantana tainica, in care se strangea si se pastra apa de izvor, in cazul asedierii manastirii de catre hoardele sangeroase revarsate din stepele rasaritene. Grotele naturale si pesterile erau folosite drept refugiu, inclusiv de satenii din imprejurimi, si ca incaperi pentru depozitare si iesiri ascunse.

Taram magic, poleit cu legende

 Drumul serpuit care coboara in defileul dinspre Nistru este intarit in multe locuri cu ziduri de piatra. Multe grote si pesteri din zona sunt artificiale, nemaivorbind despre manastirile din stanca, unde potrivit unor cercetatori, si inainte de cresti-nism a fost un centru sacral. Complexul monastic este considerat de istorici si specialisti in astronomie un templu solar si observator astronomic al Antichitatii.

 Tipova este un izvor nesecat de legende ale caror fire oamenii si le depanau candva in soapta, asezati roata in jurul focului. Se spune ca atunci cand Sfantul Apostol Andrei („Cel-dintai-chemat”) a adus aici crestinismul, in manastirea din exterior practicile religioase aveau un accent puternic ortodox, numai ca... inca nu se numea astfel!

 Putini stiau bunaoara ca predicatorii sai, care posedau abilitati paranormale, continuau sa practice ritualuri aidoma sacerdotilor antici inchinatori ai Soarelui, folosind totodata si practici tracice, lucruri facute in mare taina.

 O alta legenda a locului este legata de miticul cantaret si poet Orfeu, fiul regelui trac Oeagrus, care ar fi fost exilat pe aceste locuri si ar fi murit aici. Mormantul acestuia s-ar fi aflat intr-o nisa la poalele unei cascade, fiind recunoscut dupa o piatra de mormant ce poarta mai multe gauri misterioase.

 Cu ani in urma, specialistii ar fi marturisit ca a fost gasita o astfel de piatra. Sa fie oare acesta adevarul? Veridicitatea legendelor nu se poate sustine, in schimb se poate confirma cu certitudine ca fascinantul complex monastic Tipova este unul dintre cele mai vechi si cele mai valoroase monumente istorice ale neamului, precum si cel mai mare asemenea asezamant rupestru din intreg estul Europei.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU