|
Multe legende inconjoara catedrala Notre-Dame din Paris, dar cea mai cunoscuta este fara indoiala povestea „Cocosatului”. Dar cine a fost acesta? A fost intr-adevar o creatura monstruoasa sau doar un om normal cu un handicap nefericit? Multi presupun ca faimosul Quasimodo, clopotarul cocosat din romanul clasic al lui Victor Hugo, se bazeaza pe o persoana reala.
In roman, Quasimodo se naste cu o malformatie si este abandonat de mama sa. El este gasit si crescut de Claude Frollo, arhidia-conul de la Notre-Dame. Frollo il tine pe Quasimodo inchis in clopotnita, ascunzandu-l de lumea exterioara, dar este descoperit de un grup de tigani, care il incoroneaza „Regele prostilor” si il plimba prin oras. Esmeralda, o tiganca cu inima buna, il salveaza. Frollo devine obsedat de Esmeralda si, in cele din urma, o impinge spre pieire. In povestea lui Hugo, Frollo ii insceneaza Esmeraldei o tentativa de crima, iar aceasta este condamnata la spanzuratoare. Quasimodo il arunca pe Frollo de pe acoperis, cand il surprinde bucurandu-se de soarta cruda a Esmeraldei. In durerea sa, cocosatul viziteaza mormantul Esmeraldei si nu-l mai paraseste, murind in cele din urma de foame. Personajul care l-ar fi inspirat pe Hugo nu a trait insa in Evul Mediu, ci mult mai aproape de epoca scriitorului. Dupa Revolutia Franceza, catedrala Notre-Dame cazuse in ruina, iar restauratia regala si-a propus refacerea ei – din 1820 a fost elaborat un plan indraznet in acest sens. Printre cei care s-au implicat in reconstruirea faimosului monument s-a numarat si un sculptor britanic pe nume Henry Sibson, care a scris mai tarziu o autobiografie, incluzand o relatare detaliata a renovarii catedralei. Sibson face referire la un sculptor, un francez numit „Monsieur Trajean”, pe care-l considera „cel mai demn si mai amabil om care a existat vreodata”. Potrivit lui Sibson, Trajean lucra sub conducerea unui agent guvernamental pe care il vedea rar, deoarece acestuia nu-i placea sa se amestece cu sculptorii si muncitorii. Sibson nu ofera numele real al sculptorului, in schimb noteaza ca era cocosat si ca singura porecla pe care ar fi auzit-o era „Le Bossu”, care in franceza inseamna „cocosatul”. El scrie ca „Le Bossu” a fost mai mult decat fericit sa ii ordone lui Trajean sa il angajeze pe „maestrul englez”. Arhivistii au studiat documentele istorice recuperate care detaliaza perioada petrecuta de Sibson la Paris si restaurarea catedralei Notre-Dame. Pe baza descoperirilor se pare ca Sibson facea referire la acelasi individ denumit „Cocosatul” de Victor Hugo in povestirile sale. In plus, a descris mestesugari cunoscuti, activi in aceeasi locatie a Parisului in care Hugo si Sibson locuisera in anii 1820. Mai multe documente sustin aceasta teorie: Almanach de Paris din 1833 enumera toti locuitorii profesionisti din zona, inclusiv sculptorul Trajean. Este probabil ca Trajean sa fi continuat sa lucreze acolo, iar sculptorii care ar fi lucrat la Notre-Dame locuiau in arondismentul 6 din Paris. Hugo a locuit in aceeasi zona si a cerut-o pe sotia sa in casatorie la Dreux, unde lucrau Sibson si echipa sa. Hugo i-ar fi cunoscut probabil personal pe Trajean, Sibson si Le Bossu in perioada petrecuta acolo. In opera anterioara a lui Hugo, Mizerabilii, el mentioneaza ca numele personajului principal fusese initial Jean Trajean inainte ca autorul sa-l modifice in... Jean Valjean. Desi s-ar putea sa nu aflam niciodata identitatea „cocosatului de la Notre-Dame”, acesta a fost cu siguranta o persoana reala care a trait in Paris la inceputul secolului al XIX-lea. GABRIEL TUDOR
|
ISTORII UITATE 
