|
In doar un deceniu, durata zborurilor comerciale ar putea fi redusA de peste 20 de ori, ca urmare a unor planuri ambitioase de a transporta pasageri in alte tari prin intermediul zborurilor suborbitale.
Deja expertii in aviatie stu-diaza cum ar putea face fata oamenii obisnuiti unor scurte perioade de timp in gravitatie zero pe durata calatoriilor pe distante lungi, cum ar fi intre Marea Britanie si Australia. Aceste calatorii, care astazi dureaza peste 22 de ore, ar putea fi efectuate in curand in doar doua ore. „Reactii fiziologice potential problematice” In cazul unor astfel de calatorii pasagerii s-ar confrunta insa cu o gravitatie extrem de puternica in timpul decolarii si aterizarii, in timp ce gravitatia zero in timpul zborului ar insemna ca ei ar trebui sa isi tina centurile de siguranta cuplate, pentru a nu incepe sa pluteasca prin aeronava care-i transporta. Autoritatea Aviatica Civila din Marea Britanie (CAA) a realizat un studiu care analizeaza efectele zborurilor spatiale suborbitale asupra corpului uman. Publicat in revista Aerospace Medicine and Human Performance, studiul a constatat ca majoritatea oamenilor pot face fata fara mari dificultati fortelor G implicate de zborurile spatiale suborbitale, desi pot exista „reactii fiziologice” potential problematice. Dr. Ryan Anderton, responsabilul medical al CAA pentru zborurile spatiale, a declarat: „Zborurile spatiale suborbitale comerciale sunt acum disponibile pentru turism si cercetare stiintifica si se anticipeaza ca, in cele din urma, se vor transforma in calatorii extrem de rapide de la un punct la altul – de exemplu distanta dintre Londra si Sydney ar putea fi parcursa in mai putin de doua ore. La fel ca in cazul calatoriilor cu avionul, este necesara o cunoastere solida a fiziologiei fundamentale legate de zbor pentru a informa procesul de luare a deciziilor medicale si pentru a maximiza accesul in siguranta la zborurile suborbitale. Profilurile de acceleratie suborbitala sunt in general bine tolerate, dar nu sunt lipsite de consecinte fiziologice”. Zborurile suborbitale, o optiune accesibila oricui Zborurile suborbitale sunt definite ca fiind cele in care o aeronava patrunde in spatiul extraatmosferic, dar nu are suficienta viteza pentru a ramane acolo, ceea ce inseamna ca se va intoarce la sol. Ele contrasteaza cu zborurile orbitale, care au o traiectorie mai puternica, astfel incat aeronavele pot ramane in spatiu si pot orbita in jurul Pamantului cel putin o data – cum este cazul statiilor spatiale sau al satelitilor. Zborurile suborbitale, cum ar fi cele oferite deja de compania Virgin Galactic a lui Richard Branson, costa in prezent peste 350.000 de lire sterline pe loc. Dar autoritatile de reglementare au prezis ca in curand vor fi mai putin costisitoare, devenind in cele din urma o optiune de calatorie intercontinentala accesibila oricui. Expertii considera ca zborurile comerciale suborbitale intre tari ar putea avea loc „in decursul acestui deceniu”, desi cercetarile sunt inca in curs de desfasurare. Cum ar functiona aceste zboruri? Un avion comercial suborbital ar decola de pe un loc de lansare special adaptat, situat pe un aeroport existent sau pe unul cu un spatiu mai mare, mai potrivit pentru lansari de calatorii spatiale. Pasagerii ar fi lansati in spatiu la bordul unei nave suborbitale asemanatoare cu Dream Chaser, un avion spatial dezvoltat de firma americana Sierra Space. Dream Chaser este proiectat sa transporte pana la sapte persoane pe orbita joasa a Pamantului. Insa vehiculul ales ar putea avea o capacitate mai apropiata de cea a avioanelor comerciale actuale pentru ca proiectul sa fie rentabil. Cei aflati la bord ar fi supusi unor forte G de patru ori mai mari decat forta gravitationala a Pamantului. Potrivit studiului, aceasta perioada de 4G ar dura 20-30 de secunde dupa momentul decolarii, dar apoi s-ar diminua. La scurt timp dupa decolare, vehiculul ar intra intr-o perioada de microgravitatie, ceea ce inseamna ca ar putea fi necesar ca pasagerii sa fie legati de scaunele lor pentru a nu pluti. In momentul in care vehiculul s-ar apropia de destinatie, fortele G ar atinge un maxim de 6G la coborare, pentru aproximativ 10-15 secunde. Acest lucru ar putea reprezenta o problema, deoarece la peste 5G pilotii si pasagerii risca sa lesine din cauza curgerii rapide in jos a sangelui din creier. Cum se comporta corpul uman in timpul zborului Noua cercetare, realizata in colaborare cu King’s College din Londra si facilitata de Royal Air Force, a testat limitele unor persoane obisnuite, fara probleme medicale. Oamenii de stiinta au pus 24 de persoane in interiorul unei centrifuge umane la RAF Cranwell, in Lincolnshire. Centrifugele umane sunt camere mari de rotatie care simuleaza efectele unei accelerari puternice. Atunci cand au fost expusi la forte G asemanatoare cu cele ale unei lansari spatiale, participantii au prezentat „schimbari foarte dinamice” in ceea ce priveste ritmul cardiac, tensiunea arteriala si debitul cardiac, precum si hipoxemie – un nivel scazut de oxigen in sange. Desi cresterea varstei a fost asociata cu o hipoxemie mai mare si un debit cardiac redus, aceasta nu a avut efecte cardiovasculare daunatoare. Dar simptomele respiratorii si vizuale au fost frecvente, 88% dintre subiecti raportand dificultati minore de respiratie si incetosarea vederii. Unul dintre cei 24 de participanti a suferit o pierdere de cunostinta indusa de forta de gravitatie, desi si-a revenit odata ce forta a scazut. Acest lucru sugereaza ca un calator suborbital ar putea sa-si piarda cunostinta in timpul decolarii si aterizarii, dar ca, in rest, ar fi bine in timpul zborului. Cercetatorii au constatat, de asemenea, ca efectele fiziologice au fost, in general, reduse atunci cand scaunul a fost inclinat (se stie deja ca asezarea inclinata poate creste toleranta la forta G). Autorul studiului, Dr. Ross Pollock de la King’s College din Londra, a declarat ca, din cauza efectelor constatate, inainte de a porni in calatoria spatiala pasagerii ar putea beneficia de o „familiarizare cu centrifuga” si de o evaluare fiziologica. Dr. Pollock crede, de asemenea, ca va fi nevoie de „cel putin 15-20 de ani” pana cand zborurile comerciale suborbitale vor deveni un mijloc de transport in masa. GABRIEL TUDOR
|
SPECTACOLUL CUNOASTERII 
