Prima pagina arrow BLITZ arrow Cum se face un film?
Categorii
Prima pagina
SPECTACOLUL CUNOASTERII
ISTORII UITATE
PARANORMAL
FEMINA CLUB
STAREA DE VEGHE
TERRA X
MINUNI ALE LUMII
CONSULTATII FARA PLATA
TERAPII COMPLEMENTARE
BLITZ
HOROSCOP
ASTAZI IN ISTORIE
VERIFICATI-VA CUNOSTINTELE
MAGAZIN .RO
User Menu
Avem 5 vizitatori online

Cum se face un film?

Imprimare E-mail
miercuri, 21 august 2002

          Realizarea oricarui film presupune existenta a trei etape distincte: īnainte, īn timpul si dupa turnare. u Pentru a se putea naste are nevoie īn primul rānd de doi parinti: un producator si un regizor; īn situatii exceptionale aceste doua posturi fiind cumulate de un singur om.
          Realizarea oricarui film presupune existenta a trei etape distincte: īnainte, īn timpul si dupa turnare. u Pentru a se putea naste are nevoie īn primul rānd de doi parinti: un producator si un regizor; īn situatii exceptionale aceste doua posturi fiind cumulate de un singur om. u Oricāt ar fi de puternici, de bogati sau de geniali, cei doi parinti nu sunt suficienti pentru a aduce singuri pe lume o minune buna de proiectat pe ecran. u Filmul este de fapt opera unei armate de oameni - scenaristi, actori, decoratori, cameramani, responsabili cu efecte speciale, costumieri, machieuri..., la care se adauga - dupa ce turnarii i s-a pus punct si prima copie disponibila a fost proiectata īntr-o sala cu public restrāns - cortegiul de specialisti īn exploatare, cei ce se ocupa cu distributia, promovarea, publicitatea, difuzarea īn salile de cinema etc.
          
          Producatorul sau... "nababul"
          
          Imaginea producatorului se identifica de obicei cu bogatasul īnvaluit īn rotocoalele de fum ale unui trabuc de lux si īn aroma euforizanta a unei bauturi scumpe. Chiar daca nu este īntotdeauna asa, drept e ca producatorul e sinonim cu omul care da banii: pentru salariile īntregii armate de oameni - un capitol special fiind cel al actorilor si regizorului -, pentru locatie, constructia decorurilor, prelucrarile de laborator, deplasarile si cazarea echipei cānd filmarile se fac īn afara orasului sau tarii si asa mai departe. Īn cazul filmelor cu buget mai mic, banii pot fi ai unui singur producator, dar cānd proiectul se ridica la costuri uriase, ca īn cazul megaproductiilor la moda, producatorul face de obicei apel la diferiti parteneri, pe care īi antreneaza īn afacere, pentru a-si completa necesarul de bani. Dar chiar si īn cazul unui parteneriat, exista "un sef de orchestra" care se ocupa de administrarea banilor acumulati si care īsi asuma realizarea unei structuri administrative care sa permita organizarea si desfasurarea filmarilor. Interlocutorul privilegiat al producatorului este regizorul, cel care de obicei are un cuvānt de spus īn privinta bugetului, cheltuielilor, distributiei, alegerii tehnicienilor...
          
          Regizorul sau magicianul
          
          Cel care metamorfozeaza scenariul īn film si care e responsabil cu... īntreaga alchimie de pe platourile de filmare este regizorul. Īn cele mai multe cazuri, el este de fapt creatorul, autorul filmului, desi partea sa de responsabilitate si de paternitate artistica poate sa difere considerabil īn functie de pretentiile producatorului, bugetul filmului sau alte detalii conjuncturale. Īn principiu, regizorul trebuie sa asigure coordonarea īntre modalitatile de exprimare artistica si tehnica operatorie. Īn realitate, multi regizori celebri - īn special americani - prefera sa aiba o echipa tehnica de mare profesionalism, condusa de un director de imagine īn care sa aiba īncredere, iar ei sa se concentreze pe jocul actorilor. Īn Europa, regizorii cu nume sonor sunt preocupati nu doar de modalitatea de expresie a actorilor, ci si de atmosfera, iluminare subtila sau alte detalii de rafinament artistic.
          Ca si regizorul de teatru sau opera, cel de cinema porneste de la un text - scenariul - care precizeaza pozitia si locul actorilor, intrarile si iesirile din cadru, stilul de interpretare si gesturile, conceptia privind iluminarea, cu alte cuvinte ritmul īntregului ansamblu. Aceasta notiune a ritmului este deosebit de importanta; marele cineast Andrei Tarkovski spunea ca talentul regizorului consta īn felul cum "sculpteaza īn timp": "Asemenea unui sculptor care porneste de la un bloc de marmura, regizorul porneste de la un bloc de timp, de la o masa enorma de fapte de existenta din care trebuie sa elimine tot ceea ce e inutil". Regizorii mari se ghideaza īn linii mari dupa indicatiile scenariului, dar intervin masiv cu propria lor viziune artistica, ajungānd astfel la creatii remarcabile.
          Prestigiul regizoral īsi are originile īnca din zorii cinematografiei mondiale, cānd autorul complet Georges Méličs (autor al scenariului, interpret, regizor) turna propriile lui filme, imaginānd si experimentānd diferite tehnici de exprimare a mesajului.
          
          Scenaristul sau povestitorul
          
          Desi la īnceput cuvāntul de origine italiana "scenario" desemna ideea de decor, treptat a capatat prin extensie sensul de trama - povestea interpretata pe scena de actori. Īn anii '20, cuvāntul tindea sa devina sinonim cu prezentarea unei idei, a unei povesti destinate realizarii unui film. Si asa a ramas. Primele filme de fictiune se inspirasera din istorioare preexistente, cazul creatiei fratilor Lumičre, "Stropitorul stropit", inspirata de benzile desenate aparute īn presa vremii. Īncepānd cu anul 1910, cautarea ideilor originale a devenit o mare provocare mai ales cānd au aparut primele firme care se ocupau cu procurarea de scenarii, contra unor recompense banesti reglementate pe baza unei legi a drepturilor de autor. Īn Statele Unite, "Biograph" a fost prima companie de acest fel care pentru prima data īn istoria cinematografiei a angajat prin contract un scenarist. Dupa 1912, numele anumitor scenaristi a īnceput sa fie trecute pe generic. Inventia cinematografului sonor a adus de altfel o schimbare radicala īn modul de realizare a unui film. Din acel moment, asa-zisa libertate fata de un anumit scenariu, care caracterizase filmul mut, s-a īncheiat. La īnceputul anilor '39, studiourile de la Hollywood īnfiintau sistemul "Storry departament", un fel de "atelier al scenaristilor".
          Care sunt etapele unui scenariu? Mai īntāi apare ideea sau subiectul schitat īn cāteva linii mari. Apoi se scrie un sinopsis care īn aproximativ 10 pagini trebuie sa povesteasca intriga si actiunea, precum si caracteristicile fiecarui personaj. Vine rāndul etapei dezvoltarii povestii prin insertia tuturor dialogurilor, care īn general sufera modificari, fiind adaptate actorilor distribuiti īn film si circumstantelor turnarii. Īn fine, se ajunge la etapa decuparii tehnice si numerotarii scenelor īn vederea turnarii propriu-zise. Acest procedeu a fost inventat o data cu transformarea filmului īntr-o adevarata industrie, īn care exista un plan riguros de productie, scenele ce urmeaza sa fie turnate fiind repartizate clar pe zile, numar de ore etc., fara sa se tina seama de ordinea lor cronologica. Uneori, fiecare decupaj e īnsotit de un foarte scurt storry al īntregului film, īn care sunt reamintite datele esentiale. Aceasta tehnica se foloseste frecvent īn special la filmele de actiune, care necesita multe efecte speciale, si a fost pentru prima data folosita īn "Pasarile" (1963), film semnat de regizorul Alfred Hitchcock, cineast recunoscut pentru meticulozitatea sa si, implicit, pentru ostilitatea fata de improvizatii.
          
          "Motor!"
          
          Turnarea este momentul realizarii filmului, cu imagini si sunet, conform scenariului. Este etapa care se bucura de un prestigiu simbolic, ca un ritual cu origini stravechi, asa cum o atesta filmele de demult īn care se arata... cum se face un film: "Dispretul" (1963) realizat de Jean-Luc Godard prezinta imagini īn care se poate vedea o camera de filmat mobila, adica īmpinsa pe o sina. Echipa care se ocupa de imagine poarta una dintre cele mai mari responsabilitati: e vorba de calitatea tehnica si artistica a fiecarui cadru īn parte.
          Structurata ierarhic, aceasta functioneaza la comanda personalitatii atotputernice din timpul turnarii, cea a operatorului sef, māna-n māna cu regizorul. Ei sunt cei care īsi impun pretentiile īn privinta cadrelor si iluminarii. Jocul cu luminile si umbrele - asa-numita parte nobila a muncii cu imaginea - īi apartine de obicei regizorului īn sensul ca este propria lui optiune estetica, desi sunt situatii cānd operatorul sef este cel care īsi impune punctul de vedere. Īn epoca filmului mut, "operatorul sef" era "omul de la manivela": el tinea si manevra camera si tot el alegea cadrele care i se pareau cele mai potrivite. Tot el realiza "trucajele", clasicele īntunecari de imagine pe care le obtinea prin īnchiderea progresiva a diafragmei. Mai tārziu, cānd tehnica īnregistrarii imaginii a fost organizata īn special īn Statele Unite la nivel de industrie a filmului, s-a recurs la o repartizare foarte riguroasa a functiei fiecarui operator īn parte.
          
          Liniste, se filmeaza!
          
          Desi inginerul sau operatorul de sunet este aproape īntotdeauna un anonim din perspectiva publicului, el este un membru al armatei care creeaza filmul. Asistat de un "perchman", adica un tehnician care tine un microfon agatat cāt mai aproape posibil de actori, veghind īnsa ca instalatia sa nu apara īn cāmpul de imagine, inginerul de sunet este responsabil de toate īnregistrarile din timpul turnarii si īn mod egal de cele ulterioare filmarilor; singur sau īn colaborare cu un superspecialist īn "auditorium", realizeaza mixarea a patru bande sonore: cuvinte, diferite sunete, muzica si liniste.
          La īnceputul cinematografului sonor, tehnicienii de sunet stateau izolati īntr-o cabina, adesea plasata undeva foarte sus, de unde operatorul putea sa asculte si sa controleze sunetele captate de un microfon; ca sa comunice cu restul echipei folosea un megafon. Chiar si atunci cānd progresele tehnicii le-au permis operatorilor sa iasa din cabina, rolul lor a ramas marginal īn comparatie cu tehnicienii de imagine. Spre sfārsitul anilor '50, cānd a fost creata cea mai fidela si discreta "ureche" posibila - banda magnetica - devalorizarea operatorilor de sunet din timpul filmarilor a fost si mai pregnanta. Si de cānd la toate acestea s-a mai adaugat si posibilitatea ameliorarii si corectarii sunetelor īnregistrate, īn "laboratorul computerelor" atentia tehnicienilor de sunet se concentreaza īn special pe dialoguri, īn defavoarea... "decorului sonor".
          
 
< < articolul precedent   articolul urmator > >

Cauta in arhiva magazin.ro
ABONAMENTE LA REVISTA MAGAZIN

Cititorii fideli ai revistei noastre au la dispozitie articolele cele mai interesante direct online, in aceasta pagina de internet. Exista, insa, si o alta categorie de cititori fideli care prefera editiile tiparite, prin care noi incercam sa ajungem in toate colturile tarii. Pentru acestia exista optiunea abonamentului, una dintre cele mai sigure si mai facile metode de a intra, saptamanal, in posesia revistei MAGAZIN.

Nu ezitati sa va abonati!


Abonamentul se poate face direct la redactie prin:
- expedierea unui mandat postal la orice Oficiu Postal, dupa modelul reprodus mai jos;
- plata in urmatoarele conturi bancare pentru client Casa Editoriala "Magazin" S.R.L. (CUI: RO1571838):
1) RO74BACX0000003000160000 Unicredit Tiriac
2) RO24RNCB0072049689850001 B.C.R.
- la orice Oficiu Postal din tara (Revista Magazin figurand la pozitia 19355 din Catalogul Publicatiilor).

PRETURILE ABONAMENTELOR sunt urmatoarele:
- 1 luna: 7,50 lei
- 2 luni: 15,00 lei
- 3 luni: 22,50 lei
- 4 luni: 30,00 lei
- 5 luni: 37,50 lei
- 6 luni: 45,00 lei

Cititorii din strainatate pot contracta abonamente, achitand contravaloarea abonamentului dorit (50 euro sau 70 $, un abonament pe sase luni; 25 euro sau 35 $, un abonament pe trei luni) in conturile societatii, enumerate mai sus.

CONTACT
Telefon:
0722. 625. 622
021. 317. 89. 65
Email:
Aceasta adresa de e-mail este protejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat a putea vizualiza pagina.
Aceasta adresa de e-mail este protejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat a putea vizualiza pagina.

Incercam astfel sa nu ii dezamagim in nici un fel pe cititorii nostri, o preocupare de la care nu am abdicat niciodata, pe parcursul ultimelor decenii.

Aboneaza-te la newsletter
Email:

Subscribe Unsubscribe
Sondaj
Cele mai noi articole
» Falsuri biblice, complicitati dubioase
» Cand democratia este mimata
» Dezinformarea din 1969
» Rasol cu smantana
» Stresul iernii
» Autofotografierea, o pasiune mortala
» Sihastria Voronetului
» Un prieten de suflet
» Sarpele-cu-pene, Dumnezeul precolumbienilor
» Declin demografic drastic
» ā€žPrintul rus al pianuluiā€ locuieste la Bucuresti
» Terifiantele povesti din ā€žCetatea filmuluiā€ de altadata
» Horoscopul saptamanii: 17-23 decembrie 2018
» 13 decembrie 1553 ā€“ S-a nascut Henric al IV-lea al Frantei
» Tema: ā€žPODURI PESTE APEā€
» Cand studile sunt eronate
» Tancuri sovietice la Praga
» O organizatie pentru studiul OZN
» Supa-crema de gulii
» Alura tinereasca
Cele mai populare articole...
» Adevarul despre pasiunile erotice ale Mariei-Tereza
» Calciul si magneziul - vitale pentru sanatate
» Tiroida, o glanda mica, probleme mari
» Sfaturile bioterapeutei Djuna
» Ce a ascuns Charles Darwin?
» Luna va disparea de pe bolta cereasca
» Haremul - inchisoarea femeilor favorite (2)
» Bolile se vor auto-vindeca
» Haremul - inchisoarea femeilor favorite
» Pe Marte exista viata!
» Hernia de disc, o boala la moda
» In Peru exista un loc miraculos, unic in lume: Lacul care aduce copii
» 3 pozitii de relaxare
» Viciul care duce la buna-dispozitie
» Iuda intr-un manuscris controversat
» Miracolul lumii invizibile: Lumea dupa Nilsson
» Psoriazisul, vindecat de pesti!
» Corp ceresc condamnat la moarte
» O rapire OZN in Florida
» "Teapa" gripei aviare


Arhiva: » 1 » 2 » 3 » 4 » 5 » 6 » 7 » 8 » 9