Preotul care a incercat sa-l ucida pe Hitler

Venirea la putere a lui Adolf Hitler, la inceputul anului 1933, nu a fost salutata cu entuziasm, asa cum fals s-a creat impresia, de intregul popor german.

 Dimpotriva, proaspatul cancelar si partidul sau, National-Socialist, abia reusisera sa-si asigure majoritatea, dupa controversata incendiere a Reichstagului, pusa pe seama rivalilor lor, comunistii. La fel de falsa este convingerea ca politica dictatorului nazist a intâmpinat doar o slaba opozitie. Intelectualii si chiar militarii germani s-au opus in dese rânduri planurilor sale megalomanice, ba chiar au organizatcomploturi indreptate impotriva lui. La unul dintre acestea a participat si un preot care a acceptat sa-l ucida pe Hitler, desi stia ca savârseste un pacat, pentru a salva omenirea...

Suferinta l-a facut sa-l caute pe Dumnezeu

 Astazi, prea putini mai stiu cine a fost Dietrich Bonhoeffer, omul de la a carui nastere s-au implinit anul acesta o suta de ani. Organizatiile ecleziastice si cele pentru apararea drepturilor omului il considera insa una dintre cele mai profunde personalitati ale secolului XX, prin faptele si scrierile sale, puse in slujba umanitatii.

Nascut pe 6 februarie 1906, la Breslau (astazi Wroclaw, in Polonia), intr-o familie instarita, Dietrich a crescut in atmosfera patriarhala a vechii urbe. Tatal sau, Karl, era unul dintre cei mai renumiti psihiatri germani, iar mama, Paula, o femeie distinsa si inteligenta, care si-a educat toti cei sapte copii acasa, pe parcursul claselor primare. Socul suferit in timpul primului razboi mondial, când fratele  lui mai mare, Walter, a fost ucis pe front, avea sa-l maturizeze prematur pe copilul vesel si pus pe sotii. La 12 ani, el ii spune tatalui sau, care dorea ca Dietrich sa-i calce pe urme, initiindu-se in psihologie si psihiatrie, ca el va fi preot. Hotarârea luata este irevocabila si nimeni nu-l poate face sa se razgândeasca.

Urmeaza colegiul la Tubingen si apoi isi ia doctoratul in Teologie la Universitatea din Berlin si este hirotonisit preot. Timp de un an, studiaza la Seminarul Teologic Unional din New York si aici asista deseori la slujbele "muzicale" tinute la bisericile negrilor din Harlem, care il impresioneaza profund. De altfel, la intoarcerea in Germania, va lua cu el numeroase inregistrari cu muzica gospel.

Hitler - "conducator" sau "amagitor"?

 Revine in tara in 1931, devenind lector in Teologie la Universitatea berlineza si scriind câteva carti dedicate crestinismului si relatiei lui cu lumea moderna. Inamic inversunat al nazismului, in care vedea o doctrina malefica, total opusa cele crestine, Dietrich Bonhoeffer infiinteaza, impreuna cu teologii Martin Niemöller, Karl Barth si altii, Biserica Confesionala. Apoi face o vizita la Roma, care il impresioneaza profund, transformându-l intr-un campion al ecumenismului, un militant pentru unificarea tuturor bisericilor crestine. La doar doua zile dupa ce Hitler preia postul de cancelar, Dietrich Bonhoeffer are curajul de a sustine, la radio, o cuvântare focalizata pe diferenta dintre un "conducator" (Führer) si un "amagitor" (Verführer).

Din ordinul cancelariei Reichului, emisiunea este imediat intrerupta... Intre 1933 si 1935, este pastor la doua biserici protestante germane din Londra, St. Paul si Sydenham. Desi avertizat de britanici ca prezenta lui in Germania implica serioase riscuri, data fiind politica agresiva a lui Hitler fata de toti cei ce i se opuneau, Bonhoeffer revine acasa si tine chiar un seminar  pentru preotii Bisericii Confesionale, la Finkenwalde. Gestapo-ul ii interzice sa mai predice, apoi este obligat sa-si dea demisia de la catedra Universitatii. Dar, in mod surprinzator, el ia decizia de a se inrola in armata germana - Abwehr - mai precis in serviciile secrete ale acesteia. Astfel, intra in contact cu numerosi oponenti ai lui Hitler, facând impreuna primele planuri pentru alungarea de la putere a dictatorului, dar ia legatura si cu agentii secreti britanici, dornic sa puna, cu sprijinul financiar al Londrei, bazele unei ample miscari de rezistenta impotriva nazismului razboinic.

Crestinii trebuie sa se opuna Raului

 Declansarea celui de-al doilea razboi mondial si politica de prigonire a "raselor inferioare", initiata de nazisti, il fac pe Bonhoeffer simai vehement in protestul sau si mai hotarât sa-l elimine, chiar definitiv, pe Adolf Hitler, in care vedea deja un pericol pentru existenta intregii umanitati, un Antichrist. A fost primul care a facut apel la o mai mare rezistenta a Bisericii fata de practicile barbare ale hitleristilor, mai ales fata de cele indreptate impotriva evreilor. In 1939, Bonhoeffer s-a alaturat unui grup de ofiteri de rang superior din Abwehr si serviciile secrete ale armatei gemane, care doreau sa rastoarne regimul nazist, asasinându-l pe Hitler. Cum a putut insa un preot sa accepte acest plan?

In opinia lui Dietrich Bonhoeffer, confruntati cu Raul, crestinii trebuie sa i se opuna, printr-o actiune directa, caci altfel ei nu fac decât sa incurajeze triumful lui. Temutul Gestapo a inceput sa-l urmareasca, descoperind ca era unul dintre cei ce-i ajutau pe evreii germani sa fuga in Elvetia. Despre complot, insa, preotul nu a dezvaluit nimic, nici macar sub tortura, dar a fost intemnitat la Berlin, acuzat de conspiratie impotriva statului. Dupa esecul tentativei de asasinat de la 20 iulie 1944, conduse de von Stauffenberg, legaturile lui Bonhoeffer cu conspiratorii n-au mai putut fi tainuite si prin urmare, el a fost imediat trimis intr-un lagar de concentrare. Mutat intr-o inchisoare, apoi din nou in lagar, la Flossenburg, preotul a fost executat prin spânzurare in zorii zilei de 9 aprilie 1945, la ordinul expres al lui Hitler. Alaturi de el au primit pedeapsa capitala fratele sau, Klaus, si cumnatii Hans von Dohnanyi si Rudiger Schleicher.

Sadismul ofiterului SS aflat la conducerea lagarului a mers pâna acolo incât sa ordone ca detinutii sa fie dezbracati si purtati goi, prin fata celorlalti prizonieri, pâna la locul executiei. Un doctor german care a asistat la scena avea sa-si aminteasca, peste ani: "Ajuns la locul executiei, a ingenuncheat si a spus o rugaciune... Niciodata in viata nu am mai vazut un om murind cu atâta seninatate, incredintându-si cu atâta speranta sufletul lui Dumnezeu."

Un martir al secolului 20

 La mijlocul anilor 90, guvernul german l-a reabilitat pe Dietrich Bonhoeffer, absolvindu-l de acuzatiile ce-i fusesera aduse de regimul nazist. Biserica Episcopala si cea Luterana din Statele Unite il comemoreaza pe 9 aprilie, ziua mortii lui, iar cartile sale, "Etica" si "Scrisori din temnita", publicate postum reprezinta apologii ale moralei crestine. Cu toate acestea, ratiunile politice si teologice care au stat in spatele transformarii sale dintr-un pacifist intr-un militant hotarât sa ucida pentru a stârpi raul abatut asupra Germaniei stârnesc inca numeroase contoverse. Mai mult decât atât, introducerea, in scrierile sale, a unor concepte precum "crestinism fara religi", "crestinismul combatant" sau "sfârsitul civilizatiei actuale" il fac si mai dificil de interpretat.

Viata sa pusa in slujba oamenilor si desfasurata total sub semnul moralei crestine, fac din Dietrich Bonhoeffer o mare personalitate a teologiei moderne. Iar moartea, survenita in imprejurari atât de dramatice, il transforma in martir. De altfel, el este unul dintre cei zece martiri crestini ai secolului 20 ale caror statui impodobesc Marea Usa de Apus a catedralei Westminster din Londra. Edificatoare, pentru zelul crestin care l-a insufletit pe Bonhoeffer sunt cuvintele de incheiere ale ultimei sale scrisori din inchisoare: "Pentru altii, acesta ar fi sfârsitul. Pentru mine este insa inceputul adevaratei vieti."
GABRIEL TUDOR