Dincolo de a fi doar titlul unei comedii de succes, sintagma de mai sus reflecta, oricat ar parea de greu de crezut, o realitate de necontestat, si anume ca Statele Unite ale Americii au fost conduse, o singura data in istoria lor, e drept, de un presedinte care nu si-a exercitat nici a mia parte dintr-un mandat obisnuit. Astfel incat, pe langa presedinti care au detinut trei mandate, precum Franklin Delano Roosevelt, au fost asasinati in timpul exercitarii functiei, ca Lincoln, McKinley sau Kennedy sau au fost demisi, precum Nixon, a existat si un presedinte ce nu a guvernat decat o singura zi – David Rice Atchison.
Un orator de geniu Acest personaj unic al istoriei americane a vazut lumina zilei la 11 august 1807, in oraselul Frogtown (actualmente Kirklevington), din statul Kentucky. Provenind dintr-o familie instarita, de mari proprietari de pamant, Atchison a beneficiat de o aleasa educatie, urmand cursurile Universitatii Transylvania din Lexington si devenind avocat. In aceasta calitate, s-a facut repede cunoscut, gratie talentului sau oratoric deosebit si a dispretului manifestat fata de politicienii epocii. Desi toti il presau sa intre in politica, unde glasul sau avea sa fie remarcat, aducandu-i frumoase recompense, Atchison nici nu a vrut sa auda de asa ceva, preferand sa-si vada de procesele si de ogoarele sale, asemenea singurului politician pe care-l admira, la randul sau mare latifundiar – George Washington. Dar acest om, caracterizat de o mare onestitate, era dublat de un bun cetatean si atunci cand guvernatorul statului Missouri i-a cerut sa renunte la biroul de avocat pentru a indeplini functia de judecator itinerant (magistrat care strabatea localitatile statului, dand verdicte in diferitele dispute juridice ce-i erau infatisate), Atchison nu a putut sa refuze. S-a achitat admirabil de misiunea primita, castigand increderea locuitorilor din Missouri care, in 1843, cand senatorul acestui stat in Congresul Statelor Unite a murit, s-au adunat in fata casei lui Atchison, obligandu-l sa accepte locul ramas vacant. Asa a devenit tanarul judecator, la doar 36 de ani, cel mai tanar reprezentant pe care statul Missouri il avusese in Senat. Judecatile lui Solomon Initiativele sale legislative au fost primite cu entuziasm de spiritele luminate ale epocii si, cu doua decenii inainte ca Lincoln sa promulge legile sale abolitioniste, Atchison, desi mare proprietar de terenuri, s-a declarat in repetate randuri impotriva sclaviei, pe care o considera „un flagel barbar, anticrestin si... neproductiv”. „Istoria a dovedit ca munca retribuita este mult mai eficienta decat cea fortata”, considera el si, pentru a da un exemplu personal, si-a eliberat toti sclavii de pe plantatii. Talentul de vorbitor innascut si activitatea prodigioasa desfasurata in cadrul Congresului, precum si amintirea acelor „judecati ale lui Solomon” prezidate de el ii vor aduce lui Atchison trei mandate consecutive ca senator, in ciuda opozitiei manifestate de marii latifundiari din Missouri, ce isi vedeau interesele amenintate de acest reformist incorigibil. Duminica e pentru odihna, nu pentru sedinte! Poate insa ca Atchison ar fi ramas o figura pitoreasca, un socialist avant la lettre, un Charles Fourier al Americii, daca nu intervenea un alt episod senzatioal, menit sa faca din el o figura cu adevarat unica in istoria SUA. Pe 4 martie 1849, presedintele James Knox Polk isi incheia mandatul si, cum nu mai reusise sa convinga electoratul ca mai merita inca unul, era nevoit sa paraseasca resedinta de la Casa Alba. Potrivit protocolului, respectat cu sfintenie de mai bine de jumatate de secol, el trebuia sa predea prerogativele prezidentiale in cadrul unei sedinte solemne, investindu-l pe urmasul sau la „domnie”, generalul Zachary Taylor, castigator al alegerilor din toamna anului precedent. Doar ca Taylor, un om foarte religios si superstitios, nu a vrut sa preia functia intr-o zi de duminica – zi in care, spunea el, nici macar Creatorul nu mai facuse nimic, ci se odihnise: „Duminica e pentru odihna, nu pentru sedinte!” Prin urmare, ca nu cumva in timpul mandatului sau sa fie urmarit de ghinion, generalul a refuzat sa fie prezent la ceremonia inaugurala, solicitand ca ea sa se amane pentru luni. Un mandat petrecut in... somn! Era o situatie fara precedent in istoria Statelor Unite: presedintele al carui mandat expirase, James Polk, refuza sa mai guverneze, pentru ca ar fi incalcat legea; vicepresedintele sau, George Mifflin Dallas (cel dupa al carui nume va fi „botezat” orasul Dallas) era si el marcat de aceleasi scrupule; incapatanatul general Taylor nici nu voia sa auda de vreo incalcare a odihnei Sabatului, iar vicepresedintele proaspat ales, Millard Fillmore, desi nerabdator sa isi intre mai rapid in atributii, nu putea face acest lucru decat impreuna cu colegul sau, Zachary Taylor! Senatul s-a intrunit de urgenta, in dupa-amiaza zilei de 4 martie, pentru a lua o decizie. Dupa dezbateri furtunoase, congresmenii au hotarat sa tara nu poate ramane nici macar o zi fara presedinte si ca atare i-au incredintat functia de „presedinte pro tempore” lui Atchison. Istoricii moderni sunt divizati in ceea ce priveste includerea lui printre presedintii americani. Teoretic, el n-ar trebui sa faca parte dintre acestia, intrucat nu a fost ales si nici nu a depus juramantul. Practic, el a exercitat totusi, cel putin „pe hartie”, asa cum rezulta din stenograma sedintei Congresului din 4 martie, functia de presedinte. Cand a fost intrebat mai tarziu cum si-a petrecut efemerul mandat, mucalitul Atchison a declarat: „Am preluat functia, mi-am turnat un pahar mare de whisky si... m-am culcat. Din cauza agitatiei legate de refuzul lui Taylor de a accepta investirea, nu mai dormisem de doua zile, asa ca va dati seama ca eram foarte obosit. A doua zi, m-am trezit la pranz si l-am invitat pe general sa isi intre in atributii, iar rolul meu in aceasta aventura s-a incheiat. Oricum, trebuie sa recunoasteti ca am fost cel mai onest presedinte pe care l-a avut vreodata America!”, declara el, cu umor. Si, daca investirea s-ar fi facut intr-un cadru oficial, ar fi fost si cel mai tanar, la cei 41 de ani si 6 luni (Theodore Roosevelt a fost ales la 42 de ani si 11 luni iar John F. Kennedy la 43 de ani si 7 luni). Dupa acest episod neobisnuit, Atchison a mai detinut diverse functii publice – comandant al Garzii Republicane, sef al Departamentului pentru Indieni – apoi si-a reluat cariera de avocat, incetand din viata pe 26 ianuarie 1886, la resedinta lui de langa Gower, Montana. Oricum, atat de modestul avocat din Missouri nu a ezitat totusi sa-si impodobeasca piatra care ii strajuie mormantul cu inscriptia „Presedinte al Statelor Unite pentru o zi”... Autor: GABRIEL TUDOR
|