|
 Patrunjel, cimbru, rozmarin, busuioc, coriandru, salvie – iata cateva dintre mirodeniile utilizate in mod curent la noi, pentru prepararea mancarurilor. Le agream in mod deosebit, mai ales pentru ca parfumeaza in mod natural, cum nimic altceva n-o poate face, hrana noastra cea de toate zilele, dar confera si un gust mai placut alimentelor gatite (ceva mai rar, se folosesc si in combinatie cu unele negatite la foc). Ce nu prea avem in vedere, grabiti sa satisfacem „entuziasmul” papilelor gustative, este faptul ca aceste plante bogate in compusi bioactivi contribuie substantial la mentinerea sanatatii noastre.
Gardieni ai organismului Aproximativ un individ din sase este anual victima a virusului care genereaza herpesul labial. Cercetatorii germani au comparat eficacitatea unui tratament capabil sa inhibe multiplicarea virusilor cu cel bazat pe anumite ierburi aromatice. Rezultatul: la pacienti tratati cu o asociere de salvie si revent se cicatrizeaza leziunea aproximativ la fel de repede (6,7 zile), ca la cei tratati cu medicamentul clasic (6, 5 zile), dar mai repede decat la cei tratati numai cu salvie (7, 6 zile). In aceeasi idee, numeroase teste clinice au demonstrat eficacitatea siropurilor care asociaza extractele din cimbru cu alte extracte vegetale, in tratarea bronsitei si in eliminarea tusei. De altfel, in faringita virala, salvia sub forma de spray este considerabil mai eficace decat un placebo, in ce priveste alungarea durerilor, potrivit specialistilor germani, care au lucrat cu circa 300 de pacienti. Memoria si cancerul Alte studii au vizat consumul de uleiuri esentiale din mirodenii. Subiectii tineri care au primit ulei esential de salvie au obtinut rezultate mai bune, la testele de memorie, decat cei care primisera un placebo. Totodata, s-a remarcat ca un extract de salvie luat zilnic amelioreaza semnificativ functiile cognitive ale persoanelor suferinde de o forma moderata a maladiei Alzheimer. Acest efect se poate datora acidului rozmarinic, un antioxidant ce se gaseste in oregano, in busuioc, in cimbru, si e capabil sa lupte impotriva efectelor toxice ale placilor amyloide (zona de infiltrare a tesuturilor cu substante nocive). De asemenea, rozmarinul ar putea chiar sa joace un rol similar inhiband procesul de degradare a acetilcholinei – neurotransmitatorul implicat in procesele de memorizare. Pe de alta parte, ierburile aromatice contin si o gama foarte diversificata de substante potential active impotriva celulelor canceroase. De pilda, patrunjelul contine un redutabil antioxidant si antimutagen. (Antioxidantul este o substanta care le protejeaza pe altele sau care apara tesuturile de deteriorarile produse de forme reactive ale oxigenului, dintre care amintim radicalii liberi. Antimutagena este o substanta care reduce sau inhiba – de pilda, sub efectul razelor ultraviolete – alterarea spontana a ADN-ului, proces ce mareste riscul de cancer.) Acidul rozmarinic din cimbru sau din rozmarin are un potential anticancerigen asupra celulelor ficatului. De altfel, rozmarinul, cimbrul si salvia pot bloca formarea compusilor cancerigeni aparuti in timpul gatirii carnii sau a pestelui. E un motiv suficient de serios, pentru a utiliza aceste plante spre a da arome placute mancarii, in special celei preparate la cuptor sau pe jar. Binefacerile compusilor bioactivi Nutritionistii remarca un fapt mai putin evidentiat pana acum: ierburile aromatice, desi sunt destul de sarace in vitamine si in substante nutritive, sunt bogate in compusi bioactivi. Numeroase studii au aratat ca acestia sunt capabili sa ne protejeze impotriva bolilor cardio-vasculare si a cancerului. In plus, contin mai multi polifenoli decat fructele si legumele. Cercetarile actuale au drept scop stabilirea efectelor diferitelor tehnici culinare (fierbere in apa, gratar, cuptor, fermentare, macerare etc.) asupra capacitatilor antioxidante ale diverselor ierburi aromatice ca patrunjelul, rozmarinul, salvia, cimbrul, mararul s.a. Rezultatele de pana acum arata ca fierberea in apa este de preferat metodelor „uscate”. Fermentarea sau fierberea indelungata in apa (ca in cazul supei) cresc semnificativ capacitatile antioxidante, in timp ce gratarul sau fripturile le diminueaza. De asemenea, congelarea si macerarea o saptamana in otet pastreaza calitatile respective. Ca o concluzie la cele spuse mai sus, specialistii recomanda folosirea in alimentatie a ierburilor aromatice, in special in legatura cu preparatele din carne, ceea ce poate ajuta la eliminarea unor conservanti chimici care pot fi si nocivi. ADRIAN-NICOLAE POPESCU
|
TERAPII COMPLEMENTARE 
