|
 Dupa primul transplant de ficat, efectuat cu succes in 1953, in Statele Unite, medicul sud-african Christian Barnard a efectuat o operatie similara si in tara natala, in octombrie 1967. Timp de cativa ani, el experimentase transplanturi cardiace la animale si peste 50 de caini primisera o inima noua la momentul 3 decembrie 1967, cand s-a ivit posibilitatea efectuarii primului transplant uman. Operatia a durat noua ore si „mana dreapta” a lui Barnard a fost fratele sau, Marius, de asemenea chirurg; la interventie a participat o echipa de aproape 30 de oameni.
Pacientul, Louis Washkansky, era un comerciant de 54 de ani, suferind de diabet si o maladie cardiaca incurabila. „Pentru un om muribund, nu este o decizie grea, aceea de a primi o alta inima, pentru ca el stie ca altfel sigur ar muri. Daca un leu te urmareste pe malul unui rau plin de crocodili, nu eziti sa sari in apa, convins ca vei putea inota pana pe malul celalalt”, va spune, mai tarziu, Barnard. Donatoarea inimii avea sa fie Denise Darvall, o tanara ucisa intr-un accident rutier cu o zi inaintea operatiei, in Cape Town. Washkansky a supravietuit operatiei si a mai trait inca 18 zile, decedand din cauza unei pneumonii induse de medicamentele imunosupresoare pe care le lua, deci nu din cauza transplantului propriu-zis, pentru ca noua lui inima functiona perfect. Bernarnd a devenit, instantaneu, o vedeta internationala, mai celebra decat un star de cinema. El a continuat sa efectueze transplanturi de inima. A doua interventie a avut loc la 2 ianuarie 1968, iar pacientul, Philip Blaiberg, a supravietuit 19 luni. Dorothy Fisher a primit o inima noua in 1969, devenind prima persoana de culoare care a suferit un transplant. Ea a trait 12 ani si 6 luni dupa transplant. Dirk van Zyl, care a primit o noua inima in 1971, a fost cel mai longeviv supravietuitor, traind peste 23 de ani dupa transplant. GABRIEL TUDOR
|
ASTAZI IN ISTORIE 
