Viata in lipsa gravitatiei

marşi, 04 aprilie 2006

V-ar placea sa traiti in imponderabilitate? Probabil, prima tentatie ar fi sa raspundem afirmativ unei asemenea intrebari. Totusi, viata in afara zonei de atractie a Terrei, pe cat de spectaculoasa pare la televizor, pe atat de plina de capcane este in realitate. si omul se afla abia la inceputul explorarii directe a acestei zone. Pentru aceasta, este in curs de concretizare mega-proiectul international ISS, din „culisele” caruia va prezentam câteva detalii.

Cel mai scump laborator stiintific din lume. Proiectul statiei spatiale internationale a fost lansat in 1985 de presedintele Reagan, i s-a pus prima „caramida”... cosmica in 1998 si se spera ca in 2010 constructia sa va fi incheiata. Cu un cost total de peste 100 miliarde de euro! ISS se roteste in jurul Pamântului cu 28.000 km/h si a gazduit pana in prezent 27 de astronauti, recordul de sedere in spatiu detinandu-l rusul Serghei Krikalev, cu 317 zile. In afara SUA si Rusiei, alte 14 tari participa la realizarea insolitei constructii. Misiunea de baza a acesteia, potrivit declaratiilor oficiale, este de a se face sute de experiente in absenta fortei gravitationale.


Cum sa zidesti in vid? De fapt, nu chiar in aer, dar, oricum, in absenta acelui frecvent invocat punct de sprijin in Univers. Asa cum o casa obisnuita se ridica pe sol, caramida cu caramida, si ISS creste piesa cu piesa. In special module de locuit si de cercetare sunt folosite, aduse la baza cu ajutorul avioanelor-cargo americane si al navelor rusesti. Capacitatea de transport pentru un asemenea zbor este de circa 12 tone, aici fiind incluse atat materialele propriu-zise, cat si apa sau hrana necesare astronautilor. In total, este nevoie de circa 20 de transporturi.


Singur, cu necuprinsul. Este aproape incredibil modul de lucru in spatiu, al celor de pe ISS. Pentru ca nu doar bratul mecanic este pus aici la treaba, ci si fiinta umana. Iata-l, de pilda, pe Stephen K. Robinson, incercând sa repare o portiune deteriorata a invelisului navetei Columbia. In combinezonul sau masiv, pare mai degraba stangaci, dar totul e conceput astfel incat viata astronautului sa fie pusa cat mai putin in pericol. Robinson lucreaza la nu mai putin de 400 km altitudine, cu picioarele bine acrosate de bratul navetei. Temperaturile oscileaza aici intre 120°C si – 150°C, dar combinezonul, care contine fibre ceramice, nu asigura protectie doar impotriva acestor conditii improprii vie]ii, ci si impotriva razelor solare de foarte inalta energie, de asemenea mortale. Insa, daca un micrometeorit ori unul dintre nenumaratele fragmente de sateliti aflate in jurul Terrei perforeaza costumul spatial, astronautul e ca si mort.Din fericire, probabilitatea unei asemenea coliziuni este de 1 la 10 milioane.


Haltere si mancare zburatoare. Imponderabilitatea afecteaza in timp scurt atat corpul, cat si functiile organismului uman. Cel putin o ora de exercitii fizice pe zi fac astronautii de pe ISS, si cu toate acestea, la revenirea pe Pamant ei au nevoie de câteva saptamani de reeducare a muschilor ajunsi in stare flasca. Nici cu servitul mesei lucrurile nu stau mai bine, intrucat alimentele zburatoare trebuie „urmarite” prin cabina, pentru a putea fi consumate, iar apa se bea cu ajutorul unor dispozitive speciale. Pe de alta parte, ritmul biologic este si el greu incercat. Tinand cont de faptul ca statia face un tur complet al Terrei in 90 de minute, rezulta ca zilele si noptile la bord au, fiecare, cate... 45 de minute. De aceea, astronautii traiesc dupa un ritm artificial de 24 de ore si dorm cate 8 ore.

Un Pamant prea indepartat... Intr-un spatiu facut sa gazduiasca cel mult trei „permanenti”, un mare pericol pentru astronauti este claustrofobia. De aceea, bucuria lor cea mai mare este sa contemple batrana noastra planeta, printr-un hublou special. Putem considera ca si o asemenea incercare, deloc neglijabila, face parte din pragurile inerente ale pionieratului in domeniu. Daca ISS este rodul colaborarii a 16 state, exista alte forte care se opun impresionantului proiect. Dupa tragedia navetei Columbia, pana si uraganul Katrina s-a aratat potrivnic cuceririi Cosmosului de catre om, producand mari neajunsuri uzinelor si hangarelor unde se lucreaza pentru ISS. Totusi, se spera ca 2010 va marca o mare cotitura in domeniu. In final, statia urmeaza sa aiba lungimea de 100 de metri, largimea de 120 de metri si 470 tone greutatea. Alimentarea cu electricitate se va face prin panouri fotovoltaice imense, cam cat doua terenuri de fotbal. Un vis prea frumos al pamantenilor? Sa speram ca va fi inceputul unei noi vieti, temelia – fie ea si spatiala – a unei noi mentalitati umane, (mai) sanatoasa!

Autor: ADRIAN-NICOLAE POPESCU