18 iunie 1815 Batalia de la Waterloo

joi, 18 iunie 2015

 La aproximativ optsprezece kilometri sud de Bruxelles, capitala Belgiei, se afla localitatea Waterloo. În acea zona s-a desfasurat la 18 iunie 1815 renumita Batalie de la Waterloo”, care avea sa însemne înfrângerea definitiva a lui Napoleon I Bonaparte si dizolvarea Primului Imperiu Francez. Armata franceza a dat piept cu cea ce în istorie a ramas sub numele de A Saptea Coalitie, ceea ce înseamna ca fortele din mai multe natiuni s-au aliat împotriva lui Napoleon.

 Principalele componente ale acestei ultime coalitii antinapoleoniene au fost: Regatul Unit al Marii Britanii, Prusia, Olanda, carora li s-au alaturat entitatile statale Regatul Hanovra, Ducatul Nassau si Ducatul de Brunswick (toate de origine germana). Liderii militari ai Celei de-a Saptea Coalitii au fost feldmaresalul duce de Wellington si  printul Gebhard von Blücherm, feldmaresal care participase si la înfrângerea lui Napoleon de la Leipzig (1813).

 Înainte de Waterloo, cele doua tabere avusesera confruntari minore, la 16 iunie, în care francezii avusesera victorii putin semnificative. Ideea strategica a împaratului francez era mentinerea separarii dintre armatele anglofone si cele prusace (germanice), caci despartite puteau fi atacate mai eficient. Numarul total de militari era sensibil egal, dar francezii aveau o cavalerie mai numeroasa si deci se puteau micsa mai repede pe front. Numai ca între comenzile lui Napoleon si executiile maresalilor sai Soult si Grouchy au aparut neîntelegeri. Astfel, manevra care, dupa unii istorici, a dus la catastrofa francezilor a fost retragerea lui Grouchy spre Franta, pentru a preîntâmpina un atac al aliatilor. Dar miscarea a fost gresita tactic si aliatii s-au regrupat.

 Tactica adoptata de ducele de Wellington (foto) a fost de succes, surprinzându-l pe Napoleon pe flancuri (în special). De altfel, împaratul nu avea informatori si nu stia la ce sa se astepte din partea aliatilor... Învins totalmente, Napoleon I Bonaparte a fost obligat sa-si dea demisia si a murit în exil fortat, în 1821, pe Insula Elena.

PAUL IOAN