Pamantul, alimentat cu energie de la o miniGaura Neagra?

vineri, 04 martie 2016

 Cercetarile pentru energia viitorului, cea care ar putea asigura un viitor „luminos” pentru Terra sunt, de cateva decenii bune, neîntrerupte: de la energia obtinuta din surse neconventionale inepuizabile (solara, eoliana) pana la cea provenita din fuziunea la rece. Deocamdata, rezultatele sunt sub volumul resurselor financiare cheltuite.

 Experientele facute de oamenii de stiinta sunt interesante, ele sunt anuntate în mass-media de prin anii ’70 ai secolului trecut drept rezolvarea problemelor energetice ale Planetei, dar dincolo de realizarea unor proiecte revolutionare „locale”, s-au dovedit nefiabile la scara întregii planete. Se produce energie neconventionala doar ici-colo, dar în continuare producerea energiei din aceste surse naturale ramane nerentabila. Iata, însa, ca apar noi idei pe scena energiei viitorului.

 Marele fizician teoretician britanic Stephen Hawking a prezentat, într-o conferinta de la începutul lunii februarie, teoria conform careia problemele energetice ale Terrei ar fi rezolvate prin „aducerea unei minigauri negre pe orbita Pamantului”,  dupa cum prezinta situl Live Science preluat de Agerpres. Ideea nu ne mira, asa sunt cam toate teoriile emise de Hawking, de la teoria Big Crunch (marea implozie a universului) la Gaurile Negre, de la invazia extraterestrilor la disparitia Terrei: fascinante, dar imposibil de demonstrat, frumoase supozitii literare, care ar starni invidia multor scriitori S.F.

Fabulatie sau gaselnita?

 „Aducerea unei Gauri Negre pe orbita Pamantului?”. Cine ar putea reusi asa ceva? Deocamdata nu poti ancora si trage pe orbita Pamantului un amarat de meteorit, daramite o Gaura Neagra! Si apoi cum sa „aduci” o Gaura Neagra pe orbita Pamantului cand, asa cum a fost nevoit sa recunoasca (dupa o demonstratie a unui fizician indian) ca Gaurile Negre nu exista!

 În fine, pentru a continua prezentarea fizicianului britanic sa spunem ca nu ar fi vorba chiar despre o Gaura Neagra uriasa, ci despre una mai mica, „o miniGaura Neagra”, nu mai mare decat un munte! Daca am aduce acest „munte” pe orbita terestra atunci Planeta noastra n-ar mai avea probleme cu energia. Cata vreme? Se întelege ca pe toata durata existentei Pamantului, ca altfel, daca ar fi vorba doar despre un an-doi, n-ar merita efortul!

 Totusi, adauga Hawking,  toate ar fi bune si frumoase, dar doar în prezenta a trei conditii: 1) sa existe astfel de „mini Gauri Negre”, 2) sa le descoperim si 3) sa le putem aduce pe orbita terestra. De-abia daca cele trei conditii ar fi îndeplinite s-ar mai pune o singura alta conditie: sa avem tehnologia necesara pentru „exploatarea” acestei energii în folosul Terrei. Într-un fel elegant de a spune ca teoria lui Stephen Hawking e fantezista, Sabine Hossenfelder, fizician la Institutul Nordic pentru Fizica Teoretica (Nordic Institute for Theoretical Physics) comenta astfel: „din punct de vedere tehnic aceasta ideea nu este gresita, însa este adevarat ca nu este foarte usor de pus in practica, cel putin pentru urmatorii 10.000 de ani”. Ar putea fi pusa în practica, am adauga noi, dar cu alte trei conditii: ca în urmatorii 10.000 de ani sa se descopere o Gaura Neagra adevarata în univers, apoi sa se descopere una mica, mica de tot, macar cat Himalaya si în fine, de a gasi un mod de a o „ancora” (cu cabluri?) si a o aduce din infinitul univers, direct pe orbita Pamantului nostru! 

Care Gauri Negre?

 Dupa publicarea unui articol semnat de fizicianul indian  Abhas Mitra, fost sef al catedrei de astrofizica teoretica la Atomic Research Centre din Mumbai (de unde a fost suspendat dupa articolul „împotriva” lui Hawking de acum cativa ani), Stephen Hawking a recunoscut anul trecut ca teoria lui despre Gaurile Negre a fost „cea mai mare gafa”, iar  NASA a trebuit sa recunoasca si ea ca, în urma unor observatii spatiale referitoare la o eruptie de raze X, fizicianul indian are dreptate: Gaurile Negre nu exista!

 Practic, Abhas Mitra demonstra cu ani în urma ca asa zisele Gauri Negre sunt, de fapt, „mingi de foc ultra fierbinti”, asemanatoare Soarelui nostru. În 1974, Stephen Hawking a publicat teoria potrivit careia, în timp, gaurile negre emit particule cuantice – asa-numita radiatie Hawking. Cele mai masive Gauri Negre din univers, ar avea o masa de miliarde de ori mai mare decat a Soarelui.  Unii cercetatori cred ca exista si Gauri Negre mai mici decat cele imaginate initial de Hawking, unele de aproximativ 10 ori mai masive decat Soarele nostru, raspandite undeva prin Univers, nimeni nu stie pe unde!

 De aici, imaginatia este lasata sa alerge: atunci te poti astepta sa existe si „Gauri Negre relativ mici, care ar fi mai fierbinti si implicit ar emite mai multa radiatie Hawking”. De marimea unui munte, de exemplu! „O Gaura Neagra cu masa unui munte ar furniza raze-X si radiatie gamma de aproximativ 10 milioane de megawati, suficient pentru a asigura nevoia de energie electrica a întregii planete”, îsi imagineaza Hawking.  Dar cum sa pui mana pe atata energie? Hawking are raspunsul pregatit: „Nu ar fi usor sa exploatezi o asemenea sursa de energie. O astfel de miniGaura Neagra nu poate fi tinuta, spre exemplu, într-o centrala electrica pentru a-i valorifica potentialul. Pur si simplu ea ar cadea prin podea si nu s-ar opri pana nu ar ajunge în centrul Pamantului”.

 Si de acolo, chiar mai departe! Singura problema este cea subliniata si de Sabine Hossenfelder: „deocamdata nimeni nu a descoperit vreo astfel de Gaura Neagra si exista si cateva motive întemeiate care ne fac sa ne îndoim ca astfel de structuri ar putea exista”. Iar daca o miniGaura Neagra ar fi produsa la CERN în Generatorul de particule LHC, ea ar exista pentru un interval de timp infim, de ordinul 10 la puterea – 23 secunde. „Aceste mici Gauri Negre s-ar descompune imediat si nu am avea cum sa le exploatam energia”, a mai argumentat Sabine Hossenfelder.

GEORGE CUSNARENCU