Arta si istorie

miercuri, 10 octombrie 2018

Una dintre celebrele sculpturi din tineretea lui Michelangelo este „David” (inceputa in 1501, cand artistul avea 26 de ani). Statuia, degajand forta si delicatete, are nu mai putin de 4 metri inaltime si il reprezinta pe erou nu ca rege, ci la varsta infruntarii biblice cu Goliat, adica un adolescent pe care tatal sau, Iesei, nici nu l-a considerat vrednic sa plece la razboi contra filistinilor (populatie in conflict cu evreii). Prin aceasta statuie monumentala Michelangelo a dorit, probabil, sa contrabalanseze atitudinea unor sceptici care nu credeau ca „pustiul” poate invinge uriasul.

 Dupa unii istorici ai artei, Michelangelo a citit foarte atent acest episod biblic. Astfel, imberbul pastor David, cu numai 14 versete inainte de a-l ucide pe gigantul Goliat, este descris ca un om care se lupta neinfricat cu leii si ursii care furau oi din turma! „Iar daca un leu se arunca asupra mea, il apucam de coama si-l loveam pana-l ucideam” (Regi I, 17/35). Iata ca adolescentul David nu era chiar atat de „neputincios” fata de adversarul sau. O alta ipoteza asupra „cazului David” sustine ca acesta l-ar fi invins pe Goliat mai intai psihic, prin virulentul atac verbal la adresa filistinului. Acesta, suferind de epilepsie,
s-a infuriat si si-a pierdut controlul... Dincolo de aceste ipoteze, statura uriasa a statuii lui David-adolescentul se datoreaza si dorintei tanarului artist de a se afirma si de a primi sprijin si comenzi din partea marii nobilimi italiene.

 Celebra panza a maestrului venetian Veronese „Nunta din Cana” are dimensiunile 9,90 metri pe 6,60 metri si este populata cu 132 de personaje! Realizata in 1563 (sau 1571), opera are drept tema evenimentul biblic in care Iisus a facut prima sa minune transformand apa in vin. Amploarea armonioasa si bogatia de culori vii, specifice maestrului, sunt dublate aici de o conceptie extrem de interesanta asupra ambiantei sociale a ceremoniei. Daca in Evanghelia dupa Ioan avem
de-a face cu o manifestare obisnuita din localitatea aflata in Galilea, la Veronese totul se transforma intr-un festin monden, care respecta insa izvorul crestin, prin simbolul hieratic central al lui Mesia si al Fecioarei Maria, pus in evidenta prin nimbul aurit. Numai ca specialistii au descoperit printre convivi personaje care nu aveau nici o legatura cu timpurile biblice respective. Astfel, intalnim aici capete incoronate precum Francisc I si Carol Quintul, mari artisti ai timpului precum Tiziano, Tintoretto, Basasano si Palladio. Narcisist ca orice mare talent, Veronese n-a uitat sa se strecoare si pe sine printre nuntasi.

 Cu alte cuvinte, se poate spune ca autorul a schimbat perioada evenimentului biblic, aducandu-i pe Iisus si pe Fecioara Maria in secolul XVI. Dar, se intreaba criticii de arta, ce cauta printre crestini Soliman Magnificul, o mare primejdie pentru Europa? Un posibil raspuns ni-l da istoria vremii. Marele sultan fusese aliat al lui Francisc I impotriva lui Carol Quintul. De aici provine, probabil, toleranta lui Veronese, care asociaza magistral in opera sa un mesaj crestin cu unul pacifist contemporan lui. La „Nunta din Cana” isi dau mana rivali politici si doua religii monoteiste avand aceeasi sorginte.

PAUL IOAN