Manastirea Popauti

marşi, 30 octombrie 2018

Aflata in municipiul Botosani, Manastirea Popauti, cu obste de calugari, are hramul Sfantul Nicolae si, din anul 2015, a fost inclusa pe lista monumentelor istorice ale judetului. Biserica a fost construita in 1496, fiind ctitorie a lui Stefan cel Mare. Facea parte dintr-un ansamblu fortificat, care mai cuprindea un palat domnesc si o clopotnita. Aici poposea voievodul in drumul sau catre Curtea Domneasca din Harlau. In cronici este mentionat faptul ca tot aici a ajuns si Petru Rares la 22 iulie 1518. Satul Popauti s-a format in 1626, pana atunci biserica fiind in mijlocul padurii.

 In anul 1750 domnitorul Constantin Racovita transforma biserica in manastire de calugari iar Doamna Ana, mama acestuia si sotia lui Mihail Racovita, a construit zidul de incinta din piatra, a inaltat chilii si a facut numeroase danii. Alte danii au fost facute de urmatorii domnitori ca Grigore al II-lea Ghica.

 In 1753 Constantin Racovita a inchinat manastirea Patriarhiei Antiohiei, aducand calugari greci. Mosiile asezamantului, iazurile si vitele sunt arendate, aducandu-le mari beneficii, dar in aceasta perioada se reface pictura murala si se adauga un amvon baroc pe peretele nordic si un cafas in pronaos.

 Secularizarea din 1863 duce la deposedarea manastirii de proprietatile care sunt oferite diferitelor institutii si locasul este transformat in biserica de mir. Transformarea a avut efecte negative asupra ansamblului monahal si a dus la deteriorarea asezamantului. Cu toate ca a fost acoperita cu tabla, degradarea a continuat. In 1897 s-a prabusit jumatatea de sus a catapetesmei si, la 15 iulie anul respectiv, biserica a fost inchisa. In acelasi an biserica si turnul clopotnita au fost declarate monumente istorice si la inceputul secolului al XX-lea au fost restaurate, lucrarile fiind conduse de arhitectul Constantin Baicoianu si terminate in 1908. Lucrarile au fost criticate de unii specialisti in domeniu, sustinandu-se ca au  indepartat monumentul de cel original.

 Intre 1926-1927 a fost realizata restaurarea picturii de pictorii Stefan Stroyni si V. Galin condusi de I. Mihail. La 2 octombrie 1927 biserica a fost redeschisa si in anul 1991 manastirea a fost reinfiintata, fiind populata cu calugari in 1996. Alte importante lucrari de restaurare au avut loc in 2001-2002.

 Biserica este construita in stil moldovenesc din piatra, in forma de cruce, cu zidurile groase de peste un metru. Accesul se face prin usa cu ancadramente gotice de pe partea de sud a pronaosului. Exista inca o usa pe partea nordica dar a fost zidita la inceputul secolului al XX-lea. Biserica are patru ferestre, in exterior fatada este din caramida rosie netencuita iar colturile si contraforturile din blocuri de piatra.

 In dreptul pronaosului sunt doua randuri de ocnite, cele din registrul inferior fiind mai mari. In dreptul absidelor sunt firide alungite cu ocnite deasupra. Sub cornisa se afla un brau de discuri ceramice colorate, ornamente care pot fi observate si deasupra ocnitelor mari de pe pronaos si a firidelor alungite.

 Turla de deasupra naosului este poligonala in exterior si rotunda in interior. Este ornamentata si ea cu firide alungite, doua randuri de ocnite si un brau de discuri de ceramica smaltuita, fiind luminata de patru ferestre.

 In interior, in secolul al XVIII-lea a fost daramat zidul dintre naos si pronaos, catapeteasma este din lemn iar pictura din secolul al XV-lea se pastreaza partial pana in zilele noastre.

IRINA STOICA