„Omul de aur” din Kazakhstan

miercuri, 28 noiembrie 2018

Pe teritoriul actualului stat Kazakhstan, în vremuri stravechi, a trait o populatie numita sakas, o subramura a vechilor sciti. Dupa moarte, capeteniile sakas aveau parte de o înhumare speciala, în asa-numitii tumuli (kurgane). Din multiple considerente, potrivit specialistilor (sociale, religioase, ierarhice etc.), aceste personaje „luau” în viata de apoi bogatii, nu de putine ori, de-a dreptul fabuloase. Obiecte de podoaba, piese de uz curent personal ori colectiv erau frecvent confectionate din aur si decorate cu simboluri extrem de spectaculoase si de complexe.

O bogatie orbitoare

 Archaeology News Network a anuntat o descoperire arheologica de exceptie în tumulul Yeleke Sazy din îndepartatii munti Tarbagatai, estul Kazakhstanului: mumia unui tânar mort undeva, între secolele al VIII-lea – al VII-lea î.Hr. Vârsta lui a fost apreciata la numai 17 sau 18 ani, iar înaltimea era de 5,4 – 5,6 picioare (165-170 centimetri). La o prima vedere, evenimentul poate fi considerat unul relativ obisnuit din punct de vedere stiintific. Totusi, mumia prezenta o particularitate mai mult decât spectaculoasa.

 „Atunci când a fost înmormântat, tânarul era practic îmbracat în aur, toate vesmintele sale fiind brodate cu perle de aur. De asemenea, barbatul a fost îngropat având o masiva podoaba de aur în jurul gâtului, ceea ce sugera originea sa nobila, precum si un pumnal într-o caseta de aur alaturi de el.” – au declarat cercetatorii. Cele mentionate se adauga altor circa 3.000 de artefacte descoperite în anii trecuti de arheologi în acelasi tumul, de asemenea realizate din pretiosul metal. Este vorba despre plachete, coliere cu pietre pretioase, cercei, magnifice figurine de animale, perle de aur care erau utilizate, foarte probabil, pentru a împodobi vesmintele celor din grupul sakas.

Calareti si artizani neîntrecuti

 Descoperirea la care facem referire corespunde si credintei ca membrii elitei si ai culturii sakas erau înmormântati în sus-mentionatii tumuli. Igor Kitov, antropolog din Moscova, admite ca „trupul adolescentului a fost mumificat pentru a lasa timp celor veniti de la distante mari sa îsi ia ramas-bun de la acesta”, un argument în plus ca el avea un statut social deosebit în epoca respectiva.

 Pe de alta parte, piesele descoperite indica un înalt nivel de dezvoltare tehnologica în ceea ce priveste realizarea de bijuterii de aur în secolul al VIII-lea î.Hr. si implicit un nivel de civilizatie înaintat pentru acel timp.

 Grupul nomazilor de origine scitica sakas vorbea o limba iraniana si vietuia în stepele eurasiatice. Acesti oameni erau foarte cunoscuti pentru calitatile lor de calareti si luptatori, dar si ca neîntrecuti în prelucrarea metalelor. Iar la aceasta din urma idee trebuie alaturata maiestria de a confectiona obiecte de podoaba de o finete demna de cei mai priceputi orfevrieri ai zilelor noastre.

 În privinta obiceiului de a-si înmormânta conducatorii în kurgane, se cuvine mentionat si un amanunt insolit: acesti membri ai elitei erau astfel înhumati în general câte doi, dar si în familie. Asemenea structuri se întâlnesc de altfel si pe teritoriul tarii noastre, chiar cu denumirea corespunzatoare, aici putând mentiona Gorganele, doua la numar, din zona localitatii buzoiene Pârscov!

ADRIAN-NICOLAE POPESCU