Marea Unire, implinirea de la capatul drumului

miercuri, 28 noiembrie 2018

Despre Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, se vorbeste aproape exclusiv în termeni istorici oficiali, de cele mai multe ori repetându-se lucruri pe care, în mod absolut logic si normal, ar trebui sa le cunoasca toti românii. Exista însa si aspecte mai putin cunoscute de public, mai mult sau mai putin „spectaculoase”, mai mult sau mai putin agreate de unii si de altii. Esenta Marii Uniri o constituie însa, credem noi, starea de spirit si actiunile concrete ale oamenilor obisnuiti care au trait acele zile înaltatoare. Iata, mai jos câteva asemenea „detalii” deosebite din contextul acestui moment memorabil!

O zi de duminica, friguroasa

 Marea Unire a fost într-o zi de duminica. Vremea era friguroasa, batea un vânt taios, cu ninsoare si lapovita. „Ma aflam în calitate de comandant si portdrapel pe una din tribune. Lumea forfotea si se înghesuia”, povesteste Valer Pascu, în cartea de memorii „Când bate ceasul mai presus de vreme” de Constantin Dumitrescu. La Marea Adunare Nationala au participat peste 100.000 de români. În ajun au circulat trenuri speciale spre Alba Iulia. Cei mai avuti dintre români au plecat cu trasura. „Parintii mei, ca atâtia altii, au plecat cu sania, trecând pe la poalele muntelui Vulcan, iar de acolo cu Mocanita, un tren pe linie îngusta pâna la Alba Iulia”, îsi aminteste clujeanul Stefan Haragus, în aceeasi carte. El îsi aminteste ca oamenii purtau în jurul gâtului margele din catei de usturoi, în scopul prevenirii gripei. Multi români si-au luat cu ei si copiii.

Femeile si minerii, în „prima linie”

 Miscarea feminista din Transilvania a contribuit la înfaptuirea Marii Uniri. Da, a existat o miscare feminista, care s-a nascut dupa revolutia pasoptista. În 1850 a avut loc prima reuniune a femeilor române în Transilvania. Scopul miscarii nu a fost, însa, de a obtine drepturi egale cu cele ale barbatilor, precum se întâmpla în Europa, ci de a lupta pentru libertate si unitate nationala. „Numai femeia este capabila sa pastreze tezaurul nationalitatii”, era convinsa Maria Baiulescu, presedinta Uniunii femeilor române din Ungaria. Peste 100 de reuniuni ale femeilor române au activat în Transilvania de la 1850 pâna în 1918. Meritele femeilor au fost rasplatite cu dreptul de a trimite reprezentanti la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia. Asadar, din cei 1.228 delegati oficiali, 61 au fost reprezentantele reuniunilor femeilor române.

     Minerii au fost si ei printre cei mai numerosi si memorabili participanti. Din zone ca Valea Jiului sau din salinele Ocnei Mures, detasamentele de mineri porneau spre Alba Iulia. Aveau doua semne distincte: lampile mineresti, purtate în mâini, si fanfarele care-i însoteau în trenuri. Erau disciplinati si entuziasmati, asa îi descriu martorii.

Bucate traditionale, pentru de doua ori mai multi români...

 Alina Ioana Suta-Bogatean, autoarea unui studiu privind societatea rurala româneasca, sustine ca zeama, carnea cu varza, brânza, sarmalele si prajiturile erau cele mai comune bucate de sarbatoare pentru românii secolului al XIX-lea. Pâinea ramânea, indiferent de circumstante, un aliment obligatoriu. În timpul sarbatorilor, mesele trebuia sa fie bogate si sa contina bunatati din carne de porc, de oaie sau de pasare.

 Odata cu alipirea tuturor teritoriilor românesti, populatia tarii a crescut de la 7,2 milioane de locuitori la 14,6 milioane. S-a dublat si suprafata noului stat. Dupa reîntregire, tara si-a marit suprafata de paduri de 2,5 ori, la fel si caile ferate, si pasunile. Toate, pâna în vara anului 1940, când România a pierdut Bucovina de Nord, Tinutul Hertei si Basarabia, Transilvania de Nord si Dobrogea de Sud.

Un tezaur de imagini

 Consiliul National Român din Alba Iulia l-a angajat pe fotograful din localitate sa imortalizeze momentele importante ale maretului act istoric al românilor, însa acesta, de etnie germana, nu s-a prezentat din motive lesne de înteles (Germania pierduse sângerosul razboi), astfel ca a fost chemat pentru aceasta fotograful Samoila Mârza. El însa nu a avut posibilitatea de a efectua fotografii în interiorul Salii Unirii deoarece nu avea permis de intrare sau credentional (mandat scris). Numarul redus de fotografii de la acel mare eveniment a fost motivat de Samoila Mârza, si de timpul nefavorabil, dar mai ales de faptul ca trebuia sa „care” aparatul, trepiedul, cliseele de sticla, sursele de lumini etc., care erau foarte greu de transportat.

 La începutul anului 1919, unicul fotograf al Marii Uniri, Samoila Mârza, a realizat albumul documentar numit „Marea Adunare de la Alba Iulia în chipuri”. Importanta si valoarea acestuia a fost sporita si de faptul ca un exemplar a fost depus de catre delegatia româna la Conferinta de pace de la Versailles.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU